Acu’ ceva vreme aveam un
prieten, tot ziarist, care nu avea casă. În schimb, avea succes
la femei. Poseda o "prietenă principală", care se schimba
in funcție de "progres locativ". Cand debarcase de la Simeria, locul unde fusese inventat, la București, campase la o fată modestă, care avea doar
garsonieră in Vitan.

Iulică, așa ii spunea amicului, crescuse intr-un an și jumătate cat alții intr-o viață. Schimbase mai multe "relații stabile" și ajunsese să domicilieze la o doamnă grasă, ceva mai in varstă decat el, dar posesoare a unui apartament de cinci camere, fix langă Sala Palatului.
Fiind un suflet neliniștit, nu se mulțumea numai să se lăfăie in paradisul imobiliar in care se insinuase. Se dădea la colege, la femei pe care le remarca in autobuz, la "petente" care apăreau cu diverse doleanțe pe la redacția cotidianului la care lucram.

Deplasări

Citeste si:

Cand puncta cate o nouă cucerire iși anunța consoarta solidă și relativ conjuncturală că a fost trimis intr-o deplasare misterioasă, că a fost anunțat in ultimul moment că e de serviciu pe ziar și "sunt probleme la pagină", precum și alte gogomănii. Cum doamna era mulțumită probabil de serviciile pe care le presta atunci cand era prezent la ea onorabilul redactor, inghițea explicațiile scoase de acesta la minut. De mers insă mergea mai intai la carciumă, cu aleasa inimii, și apoi la aceasta acasă. Cand nu exista posibilitatea să se lipească la ea, din motive obiective, cum ar fi că doamna era măritată, se milogea să primească oarece chei de la hogeacurile unor prieteni. Fiindcă lăsa mizerie și prezervative folosite prin locurile unde trecea, in scurtă vreme, nimeni nu mai voia să-i permită accesul prin locațiile aflate in posesie. De asta a fost obligat să adopte o nouă strategie, care i-a folosit pană la urmă.

Fiindcă Iulian mai și bea destul de mult, la un moment dat, Rodica, doamna principală, s-a săturat și ea și a inceput să pună condiții. Pe scurt, i-a interzis să mai apară acasă dacă nu o face pană la ora unu noaptea sau nu e treaz. Cu toate astea, prietenul Iulică stătea de multe ori cu noi pană la ore mici de tot, in varii locuri și binevoia să se facă muci. Eram curios dacă doarme pe preș la Rodica sau in ce alt mod poate gestiona situația. Într-o noapte ajunsesem undeva in Berceni, după ce fusesem trimiși să scriem despre un accident de mașină lăsat cu victime. Ne retrăsesem, după ce dictasem știrea la telefon, intr-o carciumă de cartier, ieftină, ba pe deasupra și nonstop. După multe beri m-am uitat la ceas și am văzut că e deja două, apoi m-am holbat la amicul meu, a cărui față era distorsionată de la băutură și semăna cu un cuc vesel. L-am intrebat ce soluție a găsit să o aburească pe Rodica. S-a schimonosit cat să pară serios, apoi a cuvantat: "Băhh, tu
ai auzit deh pholiția deh prosimitate?!... Io am am hvinventat cho altă instituție, iu-iubita de prosimitate... Mhă chac in Rodica".

Mi-a explicat, plin de poticneli, că e inventatorul unei rețete de amorez genial. Cică pentru el nu conta cum arată iubitele lui, ci numai zona din București unde sunt plasate și condițiile de cazare. Urmărise pe internet sau in viața reală să găsească una, maxim două femei din fiecare mare cartier al Bucureștiului. Cand rămanea pe undeva și nu mai era primit la bază iși suna iubita de proximitate. Am crezut, inițial, că halucinează. După vreo oră și jumătate chiar a trebuit să-l duc, "la remorc", undeva la etajul al nouălea al unui bloc aflat la vreo 300 de metri de carciumă. L-a preluat de la mine un fel de morsă in capot, in gura căreia străluceau vreo trei dinți de aur. Fiindcă inainte vreme colegul baiguise ceva la telefon, bănuiesc faptul că doamna fusese anunțată de descindere. Cateva seri mai tarziu, după un concert din Parcul Tineretului, a venit să-l ia de la o terasă o jună care mi-a spus că stă vis-a-vis, intr-un apartament pe care i
l-au inchiriat ai ei pe perioada studiilor. La fel s-a intamplat și peste o săptămană, cand Iulică a fost ridicat dintr-o carciumă de langă Casa Scinteii de un munte de cărnuri care locuia undeva langă Agronomie.