Vecinii isi amintesc de mingea din basica de porc cu care stirnea praful viitorul capitan al nationalei.

Casa parinteasca de la Sacele si fostii colegide joaca ai juniorului Gica Hagi. „In aceasta localitate s-a nascut Gheorghe Hagi", citim pe un indicator de la intrarea in comuna Sacele, judetul Constanta. „A, e dincolo de derea, treci de moara. Mergeti pe strada principala, faceti dreapta, apoi stinga. In fata casei e un teren viran", ni se raspunde. Cu greu am urcat pe ulitele comunei. La fiecare metru parcurs eram scuturati bine. Asta pe timp frumos. Ulitele erau aproape impracticabile. Bolovanisurile de pe drum puneau in pericol orice mijloc de transport. Dupa ce am ocolit mai multe hirtoape, in fata privirii ni s-a aratat o casa care nu se deosebea cu nimic de celelalte de pe ulita: adica la fel de saracacioasa, precum suratele sale. Vecinii ne-au confirmat ca ceea ce aveam in fata ochilor era locul in care marele fotbalist a vazut lumina zilei. In prezent, casa a intrat pe mina unei venetice. Elena Iamandi, mama a patru copii, a fugit din Buzau pentru ca nu mai putea sa traiasca impreuna cu sotul sau. Cumnatul lui Hagi, singurul care a mai calcat batatura casei, i-a propus femeii sa se mute in cele trei camarute cu conditia sa se ingrijeasca de gospodarie. Pe umerii femeii a cazut si munca in gradina din spatele casei.

Echipa lui Hagi a ramas la Sacele

Casa a fost vinduta de mai multe ori. Familia lui Hagi a recuperat-o in urma cu mai multi ani. „Inaintea mea a mai stat o familie, care a plecat fara sa anunte. Cind au venit pe aici, au gasit ciinii morti in lanturi...", isi aminteste femeia.

Casa lui Hagi a devenit loc de pelerinaj pentru mass- media. Localnicii se simt norocosi. Devin repede deschisi la vorba. „Prima lui minge a fost o basica de porc. Tatal lui a taiat porcul si i-a facut lui Gica o minge..." „Unde batea el mingea?" „Sus, pe deal! Acolo se duc si copiii din ziua de azi!", ne povestesc ei.

Colegii de miuta ai lui Gheorghe Hagi au ramas in sat. Damian Craisoru ne iese in intimpinare, dornic sa ne povesteasca despre copilarie. „Legam o coarda de un stilp de electricitate din lemn, ca asa era inainte, si apoi o invirteam. Jucam si noua pietricele", isi aminteste barbatul in toata firea. „Ghita a lui Iorga, Vasilica a lu’ Samara", isi aminteste barbatul gloata de copii care, in urma cu 30 de ani, isi sfiriiau calciile prin glodul din Sacele. Ni se alatura discutiei Constantin Girba, crescator de animale. E un barbat care a imbatrinit timpuriu, ale carui visuri n-au zburat mai departe de satul in care s-a nascut.

„Creierul e in bocanc"

Nu l-a mai vazut pe Gheorghe Hagi de cind a plecat din sat, de prin ’74. „Era Hagi mai talentat?", sintem curiosi. „Creierul e in bocanc", ne raspunde barbatul.

„Masuram poarta cu piciorul. Ca sa fie mai mica, faceam pasi dubli. Noi, astia mai mici, jucam aici, mai in vale, iar baietii mai mari, pe coama dealului", isi aminteste el.

Putinile cu brinza, intotdeauna pline, tronau pe veranda casei copilariei lui Gheorghe Hagi, iar cuptorul in care se rumeneau placintele era in „aplecatoare" - dependinta nelipsita din nici o gospodarie a macedonenilor. Astazi, ele nu mai sint.

Amintirile copilariei miros a placinta de praz si brinza, bucate pe care mama lui Hagi le facea intr-o tava mare si le ducea nazdravanilor pe drum.