Cum se simte un ciudat, normal ori ciudat? Banuiesc ca, daca se simte el insusi ciudat, realitatea in care traieste ar trebui sa fie OK. Daca se simte normal – naspa! Eu sint ciudatul, People, stati linistiti, mai draga! Sint ciudat, fiindca mi-e ciuda ca am avut dreptate in privinta lui Basescu. Nu stiu multi oameni care sa nu se bucure cind au dreptate, cind li se-mplinesc previziunile ori macar intuitiile („instinctele"). Dar, mai draga, cum dracu’ sa te bucuri cind ceea ce credeai ca avea sa se-ntimple si era corect sa se-ntimple se-ntimpla o data cu discursul - aplaudat la scena deschisa! - al lui C.V. Tudor? Nemernicul asta de om - care numai nebun nu este, o garantez, e doar convins ca nesimtirea e cea mai tare arma politica - jubila: Hai, ca nu sintem la parastas! Si de-am fi, tot mai putem glumi, caci, nu-i asa, mortii cu mortii si viii cu viii, ha-ha-ha! People - mai draga - sezi binisor, ca nu am dat in doaga dusmanilor Parlamentului Romaniei. Daca C.V. Tudor se simte asa bine la tribuna Parlamentului, vina este a pretinului Base. Nu a pretinului meu Base, ci a pretinului lui Vadim – Base, clar? Acesti doi monstrisori sint facuti din acelasi aluat, au acelasi ADN securist, aceeasi grupa sangvina activistica, grupa „origine sanatoasa" - sanatoasa, pe dracu’! Acum, ca se-ncheie al tz-lea act al melodramei „O tara si doi presedinti", pot sa va spun ca m-a pocnit nostalgia dupa pierdutele-mi tinereti, urmarind sedinta Parlamentului. Retraiam sedintele de partid, categoria „adunare generala de dare de seama". Base a dat seama, fiindca s-a ridicat impotriva partidului. E nebun cine-si inchipuie ca te poti lupta cu partidul care te-a facut om. Poti sa-ti spui opinia - e democratie doar - dar, daca nu esti pe linie, iti faci autocritica si raminem tovarasi. Daca nu, nu. Te dam afara ca pe-o masea stricata. Si nu de la discursul lui Vadim mi se tragea nostalgia, ci de la acela al lui Geoana. I se ghicea dirzenia in glas, i se citea nestramutarea pe fata. Doamne, ce bun ar fi fost el sa citeasca Mesajul de adeziune la initiativa CC al PCR, de realegere a Tovarasului in functia de secretar general al partidului! Poate c-ar fi corect sa spun „ce bine a citit el...", dar nu stiu daca chiar il baga in seama cineva atunci, la n-spelea Congres/ Ceausescu reales. Mai draga, PCR s-a facut Parlament, cum Secu s-a facut Siguranta Nationala, ce mare filosofie! Semnul sigur ca asa e mi l-a adus emisiunea „Poiana lui Iocan", precis - garantat! - de inspiratie tatuliciana. Oamenii de bine de la Realitatea TV au trimis o fatuca de presa la Silistea-Gumesti, una in Piata Universitatii, asta numindu-se „a calari evenimentul". Cea de la Silistea nu l-a citit pe Marin Preda, doar pe Moromete - eventual. Daca-l citea pe autor („Convorbiri cu Marin Preda" - de Florin Mugur, dar si „Imposibila intoarcere"), afla ca Ilie Moromete nu a existat, ca Morometii lui Preda nu aveau vreo cautare printre consatenii sai, care vedeau in cartile lui Marinica „niste prostii". Ca replica esentiala din poiana lui Iocan ii apartinea lui Cocosila, nu lui Moromete, si spunea asa: Pai, vezi ca esti prost? A, sa fi stiut fatuca treaba asta, si s-o fi pus in pagina cu suspendarea - „era adevarata". Dar asa... Cealalta - frumusica de la Universitate - a functionat corect. Rolul ei era „de coagulare", daca intelegeti ce va spun. Sa va explic eu, acum, de ce „coagula" ea la Universitate si nu la Parlament ori in Piata Victoriei? Hai, ca nici voi, mai draga, nu sinteti pina-ntr-atit de naivi, parerea mea...

inima_rea