Singura solutie pentru ca imaginea lui Basescu sa nu fie definitiv terfelita era ca el sa ramana consecvent cuvantului dat. Iar aceasta inseamna demisie. Si sa se intoarca, asa cum a spus, la popor, provocandu-i pe adversarii sai politici la lupta dreapta prin prezidentiale anticipate. Procedand altfel, el si-a adus singur o mare dezonoare. Dar dincolo de aceasta dimensiune de natura morala, cred, fara a avea nicidecum intentia de a-i intinde o cursa psihologica, ca Basescu intrand in scenariul alegerilor anticipate ar fi avut o sansa mai mare de a se intoarce la Cotroceni, decat ramanand suspendat si asteptand un referendum. Este teza pe care incerc s-o dezvolt acum.
Pana ieri, din nou la o ora de maxima audienta, cand Basescu a binevoit sa se aseze pe sticla televizoarelor, opinia publica interna si externa isi mai punea intrebarea daca Basescu va demisiona sau nu. Primul prilej de a demisiona pe care l-a ratat a fost inainte de investirea Guvernului Tariceanu 2. Atunci Basescu ar fi avut posibilitatea sa arunce manusa, sa-si expuna argumentele conform carora Guvernul ar fi ilegitim si sa spuna ca nu poate sa-l valideze. Si, pentru a nu crea o criza politica de mari proportii, prin generarea unui conflict institutional, demisioneaza. Lasandu-i lui Vacaroiu rusinea de a valida acest Guvern. Cu aceeasi ocazie, Basescu isi putea anunta intentia de a candida dupa trei luni. Castigul sub aspect moral, psihologic si electoral ar fi fost urias. Intr-un cuvant, el ar fi semnalizat ca este cu adevarat un om puternic. Si un mare caracter. Sansa a fost ratata. Apoi, acelasi Basescu s-a transformat in Münhausen. A promis solemn, intr-o declaratie oficiala, lipsita de orice echivoc, faptul ca, in cel mult cinci minute dupa ce Parlamentul va vota suspendarea sa, demisioneaza. Si nu a demisionat in cel mult cinci minute. Si nici in ziua urmatoare. Dimpotriva, s-a cramponat de scaun. Dovada ca e asa a scris-o cu manuta lui. A facut contestatie la Curtea Constitutionala. Iar Curtea Constitutionala i-a dat cu tifla. Contestatia a fost respinsa. Mai mult, Curtea a constatat ca au fost indeplinite toate conditiile legale in procedura sa de suspendare. Deci Parlamentul a lucrat in spiritul si in litera Constitutiei. Din acest moment, contestarea deciziei Parlamentului privind suspendarea devine o pura imbecilitate. Cel putin, sub aspect legal. Si nici dupa scurgerea a cel mult cinci minute de la anuntul oficial al Curtii Constitutionale, Basescu nu a demisionat. Dupa ce, culmea nerusinarii, in Piata Universitatii, in care un comunist si un securist nu aveau ce cauta sub un steag gaurit, sub care un sef de stat al Romaniei din nou nu avea ce cauta, Basescu a reiterat promisiunea ca va intra intr-o cursa electorala prezidentiala, luptandu-se cu adversarii sai. Ceea ce nu s-ar fi putut intampla decat prin demisie.
Suspendat, Basescu e ca si mort. Prin demisie inca s-ar mai fi putut relansa in cursa. Pentru ca numai intr-o campanie prezidentiala anticipata el ar fi putut sa-si valorifice calitatile de comunicator. Numai astfel s-ar fi putut adresa populatiei, in mod insistent si la ora de varf, fara a incalca legile. Din concediul suspendarii nu ar putea-o face decat ilegitim. Mai ales in conditiile suspendarii, ar putea deveni perpetua. Iata de ce ar fi fost preferabila demisia. Dar dezonorarea sa este un fapt consumat.
Mare dreptate a avut un oficial de la Bruxelles, care i-a recomandat ieri lui Basescu urmatoarele: "cand ai cazut in groapa, nu mai incerca sa scoti pamant".