Cristian Tudor Popescu face parte din categoria aparte a jurnalistilor cu ambitii mari politicienesti. E la fel de sensibil la aprecierile multimilor, pe cit e de sensibil la atentia pe care i-o acorda oamenii politici.

Jurnalistul de tip C.T. Popescu isi doreste cu ardoare sa conduca din umbra. E bintuit de visul romantic al demiurgului istoric, al demonului creativ care influenteaza decisiv mersul destinului omenirii. Starea de extaz este atinsa in momentul in care jurnalistul cu pricina poate spune cu inima deschisa ca el a influentat soarta tarii. Am vazut citeva astfel de momente orgasmice, traite de C.T.P. in direct, in care povestea cit de important a fost faptul ca tocmai el a moderat dezbaterea finala dintre candidatii la presedintie din 2004, Traian Basescu si Adrian Nastase. Si Andrei Gheorghe avea un discurs asemanator - credea cu tarie ca un talk-show al sau a influentat decisiv electoratul. Chiar si Cristoiu, omul PSD-ului, a simtit o vina profunda cind „a pierdut" alegerile, vina pe care si-o rascumpara pe Antena 3. Toti au avut impresia ca au plonjat din studiouri direct in istoria tarii. Astfel de megalomanii nu au ce cauta in presa profesionista, nu fatis. Sint oameni cu orgoliu imens care au ramas incremeniti intr-un tipar cumplit al anilor ’90: jurnalistul cu superputeri, care poate sa faca politica fara sa fie numit politician.

Un zvon circula de citeva luni: C.T. Popescu, candidat la presedintie. Cred ca a si negat o data o astfel de virtualitate. Acum, zvonul a fost reimprospatat de PSD, care l-ar fi trecut pe lista drept un candidat dezirabil. Daca Popescu ar accepta o astfel de oferta, presa romaneasca ar avea de cistigat. S-ar trece mai repede de o etapa de-a dreptul reactionara in jurnalismul romanesc: politicieni cu acoperire de ziaristi. Scirbirea generala afisata de C.T. Popescu este un soi de demagogie pe invers. Este o retorica simplista de ecleziast comercial prin care cistigi mase enorme de simpatizanti. Este acel politicianism de tip Titanic Vals: „Va rog, nu ma votati!".

Nu stiu ce ar avea de pierdut clasa politica, dar mediul jurnalistic ar avea sigur de cistigat daca C.T. Popescu si altii din vechea garda si-ar asuma postura de politicieni. Mi s-ar parea mult mai sanatoasa o campanie electorala care sa-i includa pe Rosca Stanescu sau pe C.T. Popescu. As prefera asta in locul unui continuu jurnalism „sub acoperire". Au cistigat nefiresc de mult pentru niste ziaristi, sint multimilionari. Sint si oameni de afaceri care isi ascund prosperitatea sub masti ingrijorate. De ce atita ipocrizie? De unde atita ingrijorare inventata? Dintr-un instinct feroce de politician balcanic. Ar fi un moment bun pentru iesirea din „transeele" presei. Mai ales ca acum nu mai sint transee, ci simple birouri moderne cu fatade de sticla. Asadar, domnule C.T. Popescu, va urez succes in campania electorala, dar doar daca participati fara masca de ziarist. Va multumesc.