Ieri am fost si eu in Piata Universitatii, ca orice ziarist care se respecta. Pe la ora 15.00. N-aveam la mine un microfon, ca Gheorghe, ci doar un chip de anonim si o camera foto digitala. Am zimbit si m-am uitat la fete. Oameni de tot felul. Si buni, si rai. Si curiosi, si exaltati. Si activisti, si proletari.

N-am indraznit sa spun ce cred, dar stiu de mult ca la un miting se scandeaza, nu se discuta. Imaginati-va ce huiduieli as fi obtinut daca as fi strigat „Traiasca Parlamentul!". Doar sintem o republica parlamentara. La fintina, in locul sacru al pietei, se filma un spot pentru o retea de telefonie mobila si printre regizori, cameramani si sunetisti se invirtea un copil imbracat intr-un costum galben de mascota. Pe partea cealalta, cea cu Teatrul National, se striga „Veniti cu noi!", „Basescu!" si un alt slogan pe care nu l-am inteles: „Jos Parlamentul!". Deci pe o parte economia, pe cealalta, istoria. Pe stradutele din jurul Arhitecturii, micii comercianti de hot dog, pufuleti, sucuri si apa incepusera sa se adune, anticipind micul gheseft pe care-l vor face vinzind doze alimentare celor veniti la miting. Undeva, in dreapta fintinii, am surprins cu aparatul foto digital chiar si un domn care incepuse sa friga mici pe un gratar portabil, dotat cu butelie de voiaj. Am plecat apoi spre casa ca sa vad realitatea si la televizor. Cel mai tare m-a distrat Stolojan, care agita fara tragere de inima un steag gaurit cu care incerca sa se dea drept fost golan de Universitate. In prime time a aparut presedintele, care a spus ca ar fi cerut scuze poporului daca Curtea Constitutionala ar fi decis ca a incalcat Constitutia. Din fericire, alde Stanoiu, Vida, Ninosu, Predescu, Cochinescu, Gaspar sau madam Aspazia i-au dat dreptate si n-a mai fost cazul.