Nu stiu cat si cum putem desparti pe "a cunoaste" de "a intelege" (a trai), pentru ca, in imaginatia mea critica, cunoasterea operei literare nu-i posibila fara o asumare subiectiva a ei. Mai mult decat atat, obiectivitatea, nu-i decat o forma superioara a subiectivitatii, avea dreptate G. Calinescu. Revin: observ in scrierile istorice ale lui Alexandru Zub o participare si elocventa care vine, poate, de la modelul sau spiritual, Parvan, acela caruia poetul Nichita Stanescu i-a dedicat una dintre "elegiile" sale. Alt model intelectual pentru Alexandru Zub este Kogalniceanu, spirit intemeietor si acesta, mai putin auster in viata de toate zilele decat singuraticul si mesianicul Parvan. O minte luminata, deschisa, un om al faptei, nu numai un om de idei intr-o lume ce isi cauta o identitate si un drum spre modernitate in padurea de confuzii a istoriei, cum este lumea romaneasca la mijlocul secolului al XIX-lea. Alexandru Zub a scris despre el studii fundamentale si i-a facut un portret atat de reusit, incat ministrul lui Cuza circula azi prin istoriografia romaneasca asa cum l-a gandit si l-a desenat contemporanul nostru.
Imi place, repet, acest istoric cu chip elegiac, trecut prin multe (inclusiv prin inchisorile comuniste), serios si cultivat, respectuos fata de valorile spiritualitatii nationale. Respectul nu inseamna in cultura lipsa spiritului critic. Desi nu ne potrivim totdeauna in idei, am de multi ani cu Alexandru Zub o comunicare civilizata, lipsita de accidente. L-am ascultat cu catva timp in urma vorbind despre "ego-istorie" si, apoi, despre viziunea filosofica si istorica a lui Mircea Eliade. Era convingator, era elocvent, observatiile lui aratau finetea spiritului si inca ceva, ceva esential pentru mine: vointa istoricului de a ajunge la adevar si de a fi un om pentru care adevarul exista. "Ego-istorie"? O formula buna, venita pe filiera franceza, o formula pe care o putem introduce si in limbajul criticii literare. Ce-i, in fond, eseistica nihilista si metafizica a lui Eugen Ionescu din "Nu" daca nu o forma obstinata, spectaculoasa, aici necrutatoare, colo strivita de spaima, o forma, zic, de "ego-critica"? Alexandru Zub este, in fond, nu un simplu narator al istoriei, este, cred, mai mult decat atat: un creator in sfera unei discipline austere, dependenta de document. Unul dintre cei mai buni pe care ii avem azi.
Despre autor:
Sursa: Ziua
Te-ar putea interesa si:
In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.
-
Analiză Clean Recycle: numărul deșeurilor de ambalaje, în creștere de sărbători
Sursa: green.start-up.ro
-
Femeia care rescrie felul în care copiii învață să vorbească
Sursa: start-up.ro
-
Răzvan Ghenu, Arggo: Ne confruntăm cu din ce în ce mai multe atacuri cibernetice
Sursa: retail.ro
-
Care este ziua ta norocoasă în funcție de zodie în săptămâna 29 aprilie - 5 mai
Sursa: garbo.ro
-
UniCredit va oferi carduri adaptate pentru nevăzători
Sursa: futurebanking.ro
-
Oracolul Îngerilor: Ce mesaj are Îngerul Păzitor pentru 26 aprilie 2024?
Sursa: kudika.ro
-
Nicușor Dan știe care va fi principalul lui rival la alegerile pentru...
Sursa: wall-street.ro