Confuzia intre juridic si politic a invadat spatiul public. Comentatori patimasi sar dintr-un plan in celalalt dupa cum le convine. Cei care, in frunte cu dl. Basescu insusi, au criticat acerb compozitia, personalitatea judecatorilor, trecutul lor santajabil, chiar si deciziile Curtii Constitutionale - nu mai departe de episodul electoral din 2004 - dezvolta acum o adevarata mistica a avizului prin care CCR transfera Parlamentului responsabilitatea deciziei privitoare la eventuala suspendare. O buna parte dintre cei furiosi contra recursurilor in anulare declansate pe banda rulanta in anii 90 de dl. Cochinescu, sau infierati de dl. Predescu drept "elemente rasculative" par acum a-i venera. Institutionalisti fanatici, pentru care Curtea (lor) Constitutionala era un sanctuar mai infailibil decat Papa, devin brusc ingrijorati de faptul ca membrii acesteia sunt santajabili si santajati.
Cat priveste santajul, italienii au o vorba: "se non vero, ben trovato", chiar daca nu-i adevarat, tare se mai potriveste. Problema e alta: intrebat odata de un amic daca judecatorii primesc telefoane cu indicatii politice, un bun cunoscator al mediului a raspuns sec: "N-au nevoie, stiu si singuri".
Avizul Curtii era de altfel previzibil, cata vreme aceasta instanta este obligata prin lege sa respecte propriile opinii anterioare. Or, avizul din 1994 cu privire la neconstitutionalitatea declaratiilor dlui Iliescu pe tema recursurilor in anulare a fost cel pe care ni-l amintim. Dl. Basescu poate sa califice Parlamentul drept sandrama in moarte clinica cu acelasi elan cu care dl. Iliescu clama ca proprietatea privata e un moft: o mare victorie pentru democratie!.
Partea nostima a acestei istorii este ca dl. Boc elogia deunazi jubilant meritul CC de a fi procedat in cazul Basescu la fel ca si in cazul Iliescu. Ca jurist, dl. Boc nu avea a lauda o instanta pentru ca respecta legea; ca om politic, nu avea a asocia extatic opiniile dlui Basescu cu cele ale dlui Iliescu, care au provocat atatea drame. In 1994, dl. Iliescu exprima idei foarte populare, dar cu consecinte la fel de grave, atat in plan intern, cat si in blocarea integrarii Romaniei, care nu respecta dreptul la proprietate, in organizatiile lumii democratice. Opiniile dlui Basescu sunt si ele foarte populare.
Problema suspendarii nu e juridica, e politica. Politic vorbind, nu vad nici o strategie de iesire din criza. PSD si PRM par orbite de perspectiva luminoasa de a-l vedea pe dl. Vacaroiu - o trasurica de unire dintre cele mai active intre cele doua formatiuni inca din 1992 - in fruntea statului. PNL si UDMR si-au marturisit absenta de proiect lasand liber votul. PD si PLD il eroizeaza fervent pe presedinte. Cat despre acesta, decizia de a demisiona daca va fi suspendat e o "exit-strategy" demna de strofa din Titanic-vals: "Uite-o muma sarmana/isi strange pruncul la san/ Mai intai se omoara/Apoi se arunca in valul pagan..."