O căsuță de cinci lei

Nu au nevoie de bani ca să trăiască așa cum sunt multe cazuri din această pagină! Au nevoie de orice, pentru că n-au nimic! Se au doar unii pe alții, dar, avand in vedere că dragostea trece prin stomac, sunt in pericol de a se pierde ei pe ei.

Singurul și cel mai de preț bun ii e familia. Putea să-și lase copiii intr-un orfelinat, la fel ca mulți alți tați, mai avuți decat el, care nici măcar nu-și recunosc pruncii. Dar el, deși n-avea nimic, i-a ingrijit și i-a crescut. Pe Petruț și pe Ionela, iar mai nou pe Maria, bebelușul de numai 7 luni.

FUGA. Pe Șimon Petru l-am intalnit in ianuarie 2006, la Rasova, in Constanța. Și-a pus pe jar familia, pentru că dispăruse de acasă intr-o zi in care vantul geros iți ardea fața. Avea 7 ani atunci, iar "acasă" pentru el insemna un bordei pe malul Dunării. După ce a venit de la școală s-a dus să adune porcii pe care-i avea in grijă. Însă nu i-au ieșit la numărătoare. Și de frică, pentru că ai lui nu puteau achita porcul lipsă, s-a pitit in pădurea din lunca Dunării și a stat acolo de joi după-amiază pană sambătă dimineață. A avut noroc. A fost găsit in viață, sănătos. Petruț avea
atunci o surioară cu 1 an mai mică decat el. Acum mai are incă una.

LA CERȘIT. Tatăl lui Petruț și al Ionelei a fost unul din copiii care umpleau orfelinatele dinainte de ’89. A ieșit din casa de copii in stradă. N-avea casă, n-avea rude. Și-a găsit de muncă la un fost IAS, ca electrician, și a locuit acolo intr-o baracă. Tot acolo a cunoscut-o și pe viitoarea mamă a copiilor lui. Au locuit o vreme impreună, copiii s-au născut, iar pe mama a apucat-o dorul de ducă. Pleca cand cu unul, cand cu altul, cu copiii după ea, prin gări, la cerșit.... Apoi, femeia s-a intors din nou acasă, la Iulian. "Copiii erau plini de păduchi și de bube, slabi și prăpădiți. I-am spus atunci că, dacă vrea să plece, n-are decat, dar să-mi lase copiii", mi-a povestit Iulian. Iar ea a plecat din nou. Definitiv, dar copiii i-a lăsat in grija lui. Iulian i-a dus la medic, i-a ingrijit și i-a pus pe picioare.

Citeste si:

ÎN BORDEI, CU PORCII. Între timp, fostul IAS s-a inchis, iar el a trebuit să-și caute un locșor unde să poată merge cu cei mici. Un localnic l-a lăsat să stea pe pămantul lui și i-a dat in grijă o turmă de porci. Iulian și-a incropit un bordei, un sfert in pămant, trei sferturi deasupra. L-a acoperit cu celofane, pietre, lemne, sarme. Nu-și putea căuta de muncă, pentru că trebuia să vadă de copii. Așa că avea grijă de porci și mai lucra la omul care-l lăsase să stea pe terenul lui.

LA ORFELINAT. "Au venit de la Protecția copilului, cand aveau copiii cam 3-4 ani, și m-au intrebat dacă nu-i dau in grija statului. Cum să-mi las eu copiii? Eu am fost copil abandonat in grija statului și numai eu știu ce-am tras. Copiii sunt sufletul meu, dacă renunț la ei pentru ce mai trăiesc?!", se frămantă tatăl. Iulian a avut o viață normală pană cand a implinit 8 ani. Pană atunci fusese chiar și la mare, in vacanțe, nu-i lipsise nimic. La 8 ani i-a murit tatăl, iar mama s-a recăsătorit și și-a trimis copiii la orfelinat. De-atunci nu a mai vrut să audă de ea. De-atunci nu poate ințelege cum poate cineva să-și abandoneze copiii?!

Au trecut anii, copiii s-au inălțat. Petruț a inceput să meargă la școală, chiar dacă era imbrăcat in zdrențe. Apoi, surioara lui... Și cum-necum se țin amandoi de carte, chiar dacă au nevoie de rechizite, chiar dacă papucii Ionelei sunt pe jumătate mancați de ulițele Rasovei, iar fata umblă aproape in picioarele goale, pentru că nici șosete n-au.

GĂNDURI NEGRE. Teama familiei Șimon este că oricand poate fi dată afară din casă