Să fi fost ceasurile doo, doo și ceva cand, am vrea să spunem "brusc", dar erau leșinați rău, 30 de probăsescieni au inceput să scandeze anemic. În jur, de două ori mai mulți jurnaliști și cam la trei ori gură-cască.

Ca in reclama "Nici o masă fără pește", prezent la fața locului se afla Nicolae Dincă, revoluționar de profesie. În fața celor 30 de manifestanți, Dincă dirija, la propriu, un cor anemic care scanda lozinci pro-Băse și contra a orice.

"MITINGUL". Nucleul tare al susținătorilor era format din cateva băbuțe, un om cu ochelari enormi prin care vedea că trăiește bine, un domn bătran care scuipa prin proteza zdrențuită, precum și incă alți cațiva dispuși la dialog cu toți cei care il venerează pe Băsescu. Cei care exprimau alte opinii erau considerați eretici, vrăjitoare și sinucigași, predispuși la lapidare cu poșeta. Totuși nu au fost inregistrate arderi pe rug, doar mici gherăneli și cațiva scuipați. Jandarmii au intervenit viguros cu rugăminți și indemnuri la dialog. Ziariștii lu’ Felix au fost tratați ca binevenite intermezzo-uri, insă erau prea mulți ca să fie chiar linșați, așa că au fost informați doar despre activitățile ascunse ale mamelor lor. De asemenea, și cei de la Realitatea și, in general, cam trei sferturi din presari.

Citeste si:

INCIDENT. Cam pe cand se pierduse interesul pentru o anumită parte a presei, proaspăt ca o floricică și insoțit de Lavinia Șandru, apare Cosmin Gușă, să ia pulsul boborului. N-a apucat să inainteze prea mult in mulțime, de fapt mulțimea a inaintat spre el cand a observat că o grămadă de reporteri l-a inconjurat. Lavinia a ieșit discret din incercuire și s-a retras pe margine. O intreb: "Ați venit ca să vi se intample ceva?". Zambește suav. La cinci metri mai incolo, prins intre camerele de luat vederi, Gușă a mai apucat să arunce spre ziariști: "Cine are intrebări?". Între timp, mulțimea l-a recunoscut și a fost nevoie doar de cateva huiduieli și fluierături ca setea de sange să ardă vinele demonstranților. Întai in pas de voie, iar incetul cu incetul pană la viteza de decolare, PIN-istul a inceput să se deplaseze. Mulțimea il insoțea voioasă, simțind că e rost de distracție. N-au ajuns la faza de platou decat o mană de oameni, care i-a tras un pumn, ca să spunem așa. Scutul de ziariști l-a protejat. Involuntar. Gușă s-a refugiat in Intercontinental pe ușa dinspre Magheru. Abordez un aer preocupat, de om de afaceri, și apuc să trec de ușa principală inainte ca și aceasta să fie inchisă. După cinci minute apare Lavinia Șandru, care imi zambește ca și cum nimic nu s-ar fi intamplat. Domne, mare lucru e politica asta! O urmez pe scări pană la etajul I, unde se ținea nu știu ce conferință. De pe un scaun, domnul Gușă zambește și el un pic roșu. "Cine erau oamenii aceia?", intreabă el. "Poporul", zic eu. Rade. "Eh, erau de pă la PD", sugerează Lavinia. "Da’ de ce ați venit aici?" "Ca să văd cat de dispuși la dialog sunt oamenii." Mai spune Gușă. N-am ințeles care oameni, ăia de la PD sau boborul, da’ nici nu insist, pentru că oricum nu are importanță. Timp de măcar două zile chipul lui Cosmin o să apară in prime-time la teveu. Și cei de afară incă mai doreau să il vadă, să-l atingă. Îi mai doreau și capul. În fața Teatrului Național oamenii se inmulțiseră, cineva imprăștiase un top de coli cu numele lui Băsescu scris cu litere de-o șchioapă. Cu una dintre hartii in mană, un individ incearcă să iasă in stradă și să blocheze circulația. O inițiativă singulară, de altfel. Dar presarii fug după el și se face un ditamai molul de oameni, care mai, mai să ducă la indeplinire voința tipului. Jandarmii se inghesuie, omul protestează: "E dreptul meu!", nimeni nu il crede, și bășica se desumflă.

Christian Silva/JURNALUL NAȚIONAL