Acum cateva zile, Cătălin Tolontan se intreba pe blog dacă Adam Smith va vota pro sau contra Băsescu. Adam Smith e in prezent decedat, insă teoria lui economică trăiește bine, cu toate c-a mai fost amendată de un alt domn, pe nume Keynes.

Între altele, Keynes il contrazice pe Smith intr-un punct esențial. Acolo unde Smith crede că piața va rezolva problemele economice, Keynes spune că o să fim morți pană ce treaba asta se va intampla. Tot el a propus (și, fiindcă era băiat deștept), a influențat politici economice de stat care să crească cererea și, ca urmare, să tureze mai bine motoarele economiei.

Dar ce-au Smith și Keynes cu Băsescu, că nici unul nu e consilier la Cotroceni, blond sau cu afaceri in domeniul asfaltului? Din păcate, au și, din păcate, n-ar trebui să aibă.

Economia Romaniei e o căruță cu doi cai, amandoi tatuați pe crupă cu sigla Crescătoria Piața Victoriei. Cu noi in el, atelajul ăsta se mișcă exact cu viteza funcționarului cel mai incet. Și asta pentru că economia e incă dependentă de stat, in două privințe semnificative: investițiile private trebuie să treacă de birocrație. Iar banii de la UE, și ei importanți, trebuie cumva aduși, cu un efort, din partea aceluiași stat. Care uite cată treabă are acum: Băsescu in sus, in jos și lateral. Și iar Băsescu, de la prima oră și pană seara, la cafeaua de dimineață. Domnul de la General Electric să se ia de mană cu ăla de la General Motors și să mai stea puțin la protocol, la Otopeni, pană terminăm. Găsesc ei ceva de vorbit, că sunt generali amandoi!

De ieri de dimineață, lumea se intreabă dacă suspendarea va avea efect asupra business-ului.

Citeste si:

Unii zic că economia e tare, alții se plang că e ca fularul. Îl știți, ăla al lui Moș Gerilă. Iar a treia categorie dă de exemplu alte țări și alte suspendări.

În Statele Unite n-a urmat vreo recesiune ca urmare a suspendării lui Nixon. Nici incercarea de suspendare a lui Clinton n-a speriat bursele, care se aflau aproape de un maxim istoric (ok, s-au spart in anul următor, insă nu din cauza asta). Însă America are marele avantaj că a terminat tranziția la capitalism incă din vremea domnului Smith.

Pentru business-ul nostru, cel mai bun lucru nu e liniștea (pe care comentatorii văd c-o ataca pe blog-uri, din cauză că PSD-ul o folosește din nou ca slogan), ci zgomotul pe care il așteptai. Adică previzibilitatea. Pentru business, e important să știi cu cine stai de vorbă maine. Sau că poți să stai de vorbă maine cu cineva. E important ca lumea prin ministere să se ducă la slujbă să muncească, nu să facă pariuri pe numele ministrului care vine.

În privința asta, concursul abia a inceput. Și nimeni nu pare să-și aducă aminte vorba aia cu "cel mai deștept cedează". Nu, nu să cedeze lupta, ci să dea controlul birocratic al statului asupra economiei. Că el atrage scandalul, ii face cu mana și-l convinge să intre la o cafea…
Dar cine să stea să se bată pentru șefia unui stat complet nelucrativ? Zău că din această dilemă nu putem ieși. Nici măcar in stradă.