Miercuri seară, cu nici 24 de ore inaintea votului din Parlament, Traian Băsescu a susținut o Declarație oficială de la Palatul Cotroceni.
Ca și in cazul altor momente din cei doi ani de mandat, președintele a folosit dreptul la liberă exprimare pentru a răstălmăci adevărul.
Mai mult și mai dramatic decat in seara de marți, 17 aprilie 2007, domnia sa a susținut că suspendarea e abuzivă, deoarece nu respectă Avizul Curții Constituționale.
Potrivit articolului 95 din Constituție, Avizul Curții Constituționale e consultativ, și nu imperativ. Altfel spus, pentru a lua o decizie, Parlamentul se adresează Curții Constituționale in vederea unei consultări de specialitate. Desigur, Avizul Curții iși are importanța sa. Președintele il poate folosi, cum a făcut inaintea momentului din Parlament, pentru a susține că n-a incălcat Constituția și că votul din Parlament e strict politic. Decizia Curții poate fi luată sau nu in seamă de Parlament, care, singur, iși asumă responsabilitatea de a-l suspenda pe președinte chiar dacă Avizul de specialitate spune că n-a săvarșit "fapte grave prin care incalcă prevederile Constituției".
Așa cum am mai arătat, momentul 2007 nu poate fi ințeles fără o reportare la un alt moment asemănător: cel din iulie 1994. Urmare a Declarației făcute in mai 1994 de Ion Iliescu la Satu-Mare, Opoziția de atunci (CDR + PD) inițiază procedurile de suspendare a președintelui. Potrivit Constituției, după ședința din 4 iulie 1994 (in care nu se pune problema constituirii unei Comisii suplimentare), Parlamentul trimite Curții Constituționale, spre Aviz consultativ, cererea Opoziției. Curtea Constituțională se intalnește a doua zi, 5 iulie 1994, și decide, la 5 iulie 1994, că declarația de la Satu-Mare nu constituie o incălcare gravă a Constituției, fiind "o opțiune politică fără nici o relevanță juridică".
La 6 iulie 1994, Avizul e publicat in Monitorul Oficial.
La 7 iulie 1994 are loc ședința de dezbatere și de votare a Cererii de suspendare.
Spre deosebire de cea din cazul Iliescu, decizia din cazul Traian Băsescu ține să precizeze:
"Rămane ca Parlamentul să decidă, pe baza datelor și informațiilor care-i vor fi prezentate cu ocazia dezbaterilor asupra existenței și gravității faptelor pentru care s-a propus suspendarea din funcție a președintelui Romaniei, in concordanță cu dispozițiile art. 95 din Constituție". Așadar, insăși Curtea Constituțională, spre deosebire de 1994, a lăsat la latitudinea Parlamentului de a decide prin vot asupra suspendării și n-a făcut-o doar pentru că așa scrie in Constituție, ci pentru că, așa cum se și vede din conținut, Curtea a considerat că incălcările Constituției n-au fost grave.
Din punct de vedere constituțional, așadar, nu se poate vorbi deapre o suspendare abuzivă.
Traian Băsescu și acoliții săi susțin pe toate drumurile și in toate piețele că e vorba despre o intrigă a unor grupuri interesate să pună mana pe putere, să-l facă să tacă pe Primul Vorbitor al țării.
Că e vorba despre o intrigă am crezut și eu. Nu a grupurilor de interese nelegitime, ci a dușmanilor săi.
De aceea, am fost, atat in editorialele din Jurnalul Național, cat și in intervențiile televizate, impotriva suspendării, considerand-o o eroare politică. Dezbaterile din Parlament, dar mai ales votul zdrobitor in favoarea suspendării m-au convins insă că suspendarea era inevitabilă.
Mai ales după declarația sinucigașă din 17 aprilie 2007. O declarație prin care, așa cum am mai arătat, Traian Băsescu aproape că a forțat Parlamentul să-l suspende.
A fost o greșeală fatală, ivită din jocul la cacealma?
A fost un punct dintr-un plan mai vast, ascuns nouă, muritorilor de rand, și ale cărui contururi vor fi dezvăluite in zilele următoare?
Prin votul de ieri, Parlamentul a caștigat o rundă in războiul cu Traian Băsescu.
Asta nu inseamnă că războiul s-a incheiat.
Ce mișcare va face Traian Băsescu?
Vom vedea in perioada următoare.