Alexandru Nicolschi, Vasile Ciolpan si Liviu Borcea. Cei mai mari tortionari comunisti, in opinia Luciei Hossu Longin, realizatoarea „Memorialului Durerii", lansat ieri in volum si pe DVD.

Inchisoarea de la Sighet, locul in care comunistiiau proiectat decimarea elitei romanesti. Unul dintre primii sefi ai Securitatii, subdirector la infiintarea acesteia, in 1948, Alexandru Nicolschi (alias Boris Grunberg) a fost cel mai dur dintre tortionarii comunisti, spune Lucia Hossu Longin. Interviul pe care aceasta a reusit sa i-l ia in 1993 a devenit emblematic pentru documentarul cu 150 de episoade intitulat „Memorialul Durerii". „Nicolschi a urlat la mine"

Plasarea lui Nicolschi in fruntea unui astfel de top se datoreaza in primul rind marturiilor despre el inregistrate sau doar citite de-a lungul timpului de catre realizatoare, dar si experientei personale pe care aceasta a trait-o in timpul interviului. „Efectiv nu am fost om citeva zile din cauza acestui interviu. De la prudenta pe care a avut-o la inceput, treptat a ajuns sa urle la mine si imi imaginam atunci cum se comporta cu victimele sale", spune Lucia Hossu Longin. „Toate relicvele limbajului au revenit in interviu, astfel ca Nicolschi, ca si altii, a redevenit in fata camerelor führerul, comandantul de odinioara", mai completeaza aceasta. Una dintre victimele lui Nicolschi a fost jurnalista Adriana Georgescu, care a povestit cum acesta „o batea cu o vina de cauciuc" in arestul Ministerului de Interne. O alta victima a fost profesorul Nicolae Margineanu, tatal regizorului cu acelasi nume, psiholog de exceptie, care a scris despre implicarea lui Nicolschi in arestarea si anchetarea sa.

Proletari peste elite

Cel de-al doilea in topul tortionarilor prezentati in „Memorialul Durerii" este Vasile Ciolpan, un fost muncitor forestier care a ajuns in pozitia de comandant al inchisorii de la Sighet si pe care l-a gasit acasa jucind table cu sotia.

„I-am pus intrebarile pe care trebuia sa i le pun ca reporter, insa in sufletul meu ramasesem cu sentimentul ca acesta nu era in fond decit un biet taran cu citeva clase. Documentele pe care le-am descoperit ulterior in arhiva de la Jilava mi-au aratat insa o cu totul alta fata. Pe mina lui au incaput elitele tarii si la Sighet au murit 50 de demnitari, dintre care trei s-au sinucis", spune Lucia Hossu Longin. Dupa ce i-a gasit fisa de cadre a lui Ciolpan, realizatoarea si-a dat seama ca fostul taran reusise „sa depaseasca insasi crima Ministerului de Interne: ca sa-si faca acasa scaune si mese lua lemnul din care ar fi trebuit sa faca sicrie detinutilor", iar pe acestia ii arunca in gropi comune. Asta dupa ce „putrezeau in inchisoare", asa cum s-a intimplat cu Iuliu Maniu. In fata camerelor, Ciolpan nu a recunoscut ca a lucrat pentru Securitate, insa chiar intre documentele pe care i le-a aratat Luciei Hossu exista ordinul de avansare de la locotenent la locotenent-major.

„Jur sa urasc din adincul fiintei"

Liviu Borcea, care a condus unul dintre lagarele de la Canalul Dunare-Marea Neagra, linga Midia, este cel de-al treilea tortionar in topul facut de realizatoarea „Memorialului Durerii". „El era cel care dadea detinutilor sa manince serpi. Iar seara, dupa o zi de munca, il intreba pe gardian: «Azi citi morti mi-ai adus?». Asta era refrenul lui", povesteste Lucia Hossu Longin. De asemenea, Liviu Borcea si-a „cistigat" locul in top si datorita practicii sale incredibile de a trimite detinutii bolnavi si muribunzi direct la morga, fara a mai astepta ca acestia sa-si dea sfirsitul. La data acordarii interviului, Borcea era singur, parasit de copii, care-i aflasera trecutul. „L-am intrebat de unde vine acest zel feroce. Mi-a aratat un portret de pe perete cu sotia, in care era tinar, imbracat in uniforma. Am inteles mult mai tirziu ce voia sa spuna, cind am gasit la Jilava juramintul pe care il depusese: «Jur sa urasc din adincul fiintei mele pe toti dusmanii tarii noastre si ai clasei muncitoare»", isi aminteste Lucia Hossu Longin.

Tortionarul care nu apare in „Memorial"

Cel de-al patrulea in topul tortionarilor ar putea fi, in opinia Luciei Hossu Longin, ofiterul anchetator Gheorghe Enoiu. E printre putinii cu care nu a reusit sa vorbeasca. Nu i-a dat de urma, insa acum stie ca traieste, dupa ce a aparut in documentarul „Marele Jaf Comunist", realizat de Alexandru Solomon. Acolo insa a dat marturie despre jaful asupra Bancii Nationale a Romaniei din 1959, nu despre calitatea sa de tortionar. „Apare in multe dosare, in diferite perioade de timp. Apare, de exemplu, in dosare de pina in ’60, in dosare privind evenimentele din 1956, dar si in cazul Paul Goma, in 1977", explica realizatoarea, concluzionind ca „Securitatea avea un esalon de fiare, pe care le trimitea in diverse locuri, in functie de necesitati". Printre cei cu care nu a reusit sa vorbeasca, cel putin deocamdata, Lucia Hossu Longin se numara si fostul ministru de Externe Stefan Andrei, care a refuzat sa fie intervievat in cadrul documentarului.

Alexandru Nicolschi Vasile Ciolpan Liviu Borcea Profesiunea noastra, tortura * Alexandru Nicolschi, pe numele sau real Boris Grunberg, s-a nascut pe 2 iunie 1915, in Chisinau, intr-o familie foarte modesta. A terminat opt clase, dupa care, in 1937, a facut armata la Iasi. Din 1932 a activat in extrema stinga locala, astfel ca in 1940 a fost recrutat in RAZVDEKA, directie din NKVD care se ocupa de spionaj. Prima sa misiune a fost in Romania si, pentru ca a fost prins si a vrut sa-si conspire identitatea, si-a schimbat numele in Nicolschi. A fost condamnat la munca silnica pe viata pentru spionaj la Aiud. Imediat dupa eliberare a avut o ascensiune fulminanta: de la Formatiunile de Lupta Patriotica a ajuns la Directia Generala a Politiei, iar in 1947 a devenit inspector general al Politiei de Siguranta. Din 1948 pina in 1953 a ocupat functia de subdirector al Securitatii, pozitie din care, cum s-a dovedit mai tirziu, pusese microfoane pina si in casa lui Dej. In 1953 a fost promovat, devenind secretar general al MAI. Datorita afirmarii national-comunismului, in 1961, pe 31 ianuarie, a fost trecut in rezerva cu gradul de general-locotenent cu drept de a purta uniforma. Pe 16 aprilie 1991, cu o zi inaintea termenului de prezentare la Procuratura, unde i se deschisese un dosar, a murit in somn.

* Vasile Ciolpan a fost primul comandant al penitenciarului Sighet (intre anii 1950-1955). Fost lemnar si luptator in divizia „Tudor Vladimirescu" (trecut la vatra ca soldat, facut peste noapte plutonier-major si apoi locotenent). A fost trecut in rezerva prin 1958, dupa care a devenit director al cinematografului din Sighet, functionar al primariei, iar spre final a administrat un stand de tir sportiv, plasat in centrul orasului. Ca pensionar, a fost ridicat in grad dupa 1989 (in 1991 capitan, iar in 1995 maior). In 1997 a fost decorat de presedintele Emil Constantinescu, intr-o imensa gafa, ce a strinit un scandal national. A beneficiat de pensie de veteran de razboi, fost ofiter de militie si fost angajat civil.

* Liviu Borcea a fost locotenent-major de Securitate, comandant la Capul Midia, lagarul cel mai temut de pe traseul Canalului. Intrucit numarul de decese din colonia adminsitrata de el depasea cifrele recomandate de conducerea Securitatii, s-a declansat o ancheta urmata de un proces. Fosti detinuti politici au povestit ca acesta a incercat sa se sinucida otravindu-se, dar n-a murit. A fost arestat la 1 decembrie 1954 si condamnat la 25 de ani de munca silnica, intr-un proces din 1955. A fost gratiat in toamna anului 1957, impreuna cu alti aproximativ 50 de fosti tortionari. La gratiere, Liviu Borcea si-a primit inapoi gradele si a fost numit ajutor al comandantului inchisorii din Cluj, la sectia minori. Provenea din vechea Siguranta si, inainte de a deveni director la Capu Midia, lucrase in Securitate, la Turda.