Regina Elisabeta a Romaniei a starnit interesul a nu mai putin de 30 de biografi care, de-a lungul timpului, au incercat sa-i schiteze portretul, fiecare exploatand - mai mult sau mai putin - una dintre multiplele ei ipostaze: regina, femeia, scriitoarea, mecena. Cea mai recenta dintre biografii i-o dedica tanarul doctorand in istorie Gabriel Badea-Paun - "Carmen Sylva. Uimitoarea regina Elisabeta a Romaniei" (Humanitas, editia a doua) - a carui documentare a fost, de cele mai multe ori, inedita, sursele aflandu-se in Arhivele Nationale din Bucuresti, arhivele Principilor de Wied sau cele ale familiei regale britanice de la Windsor. Cartea lui Badea-Paun prezinta traseul unei printese crescuta pentru a crede in datorie si care, in cele din urma, traieste gustul amar al realitatii fara a-si pierde puterea de a visa.
Pasionata de arta in general, regina a cautat compania reprezentantilor acesteia, dar s-a si implicat direct in actul creator scriind mai multe carti. Istoricul a descoperit la Paris corespondenta Reginei Elisabeta a Romaniei sau Carmen Sylva (pseudonimul ei literar) cu cativa artisti francezi - Aristide Maillol sau Emil Gallé, prezentati reginei de catre principesa Elena Bibescu. Pana sa gaseasca Badea-Paun scrisorile acestea, ele au fost pastrate in familiile mostenitorilor celor doi ilustri francezi, fiind necunoscute.
Gabriel Badea-Paun s-a nascut in Sinaia (1973). A absolvit Istoria la Universitatea din Bucuresti, in prezent pregatind o teza de doctorat in istoria artei la Sorbona, Paris IV, sub indrumarea profesorului Bruno Foucart, avand ca subiect un portretist monden din La Belle Epoque, Antonio de La Gandara. A publicat, intre altele, impreuna cu Ion Bulei - "Monarhi europeni, marile modele (1848-1914)" (1997), la Editura Eminescu - o antologie din versurile Carmen Sylvei - "Versuri alese" (1998) si o biografie a reginei Elisabeta - "Carmen Sylva. Uimitoarea Regina Elisabeta a Romaniei" (Editura Humanitas - 2003), precum si numeroase articole de istoria artei in reviste de specialitate din Franta si din tara. A organizat trei expozitii dedicate unor membri ai Familiei regale a Romaniei: "Elisabeta, Doamna si Regina Romaniei 1843-1916" (noiembrie-ianuarie 1993), "Principesele Romane" (12-29 mai 1994), ambele la Muzeul de Istorie si Arta al Municipiului Bucuresti, precum si "Fotografie si Document. Relatii romano-canadiene in primele decenii ale secolului al XX-lea (Regina Maria a Romaniei si Joe Boyle)" (1 iulie-1 august 1998, la Muzeul National de Arta al Romaniei). Acum are in pregatire o carte despre "Portretul monden" pentru Vendôme Press, New York, volum ce va aparea in aceasta toamna in coproductie pentru limba franceza la Citadelles et Mazenod, Paris si pentru limba engleza la Thames & Hudson, Londra si Vendôme Press, New York.
Cu ocazia aparitiei celei de-a doua editii a biografiei dedicata Reginei Elisabeta a Romaniei, pe 4 mai (orele 19.30, la Institutul Cultural Roman din Paris), Gabriel Badea-Paun va sustine o conferinta despre relatiile lui Carmen Sylva cu lumea artistica franceza.
Sunteti pasionat de monarhie, in general sau de ceea ce a reprezentat ea pe teritoriul tarii noastre?
Ma intereseaza fenomenul monarhic in general si in special manifestarea sa constitutionala europeana incepand cu a doua jumatate a veacului al XIX-lea. Consider ca este forma cea mai ponderata de guvernare si ca arareori si doar in cazuri cu totul exceptionale poate restrange libertatiile individuale sau aluneca catre dictatura. Am si scris de altfel pe cand eram student in ultimul an al Facultatii de Istorie a Universitatii din Bucuresti, impreuna cu unul dintre profesorii mei de atunci, domnul Ion Bulei, un studiu "Monarhi europeni. Marile modele (1848-1914)", aparut la Editura Silex in 1997.
V-ati nascut la Sinaia. Altfel spus, in apropiere de Peles, chiar daca epoca fetelor imperiale era de mult apusa la noi. A contribuit si acest lucru la sporirea interesului pentru regi si regine sau doar povestile bunicii, asa cum am aflat din epilogul celei de a doua editii a volumului "Carmen Sylva. Uimitoarea Regina Elisabeta a Romaniei?"
Fara indoiala ca apropierea castelului Peles - casa noastra este in apropiere in cartierul Furnica - a avut o mare insemnatate. Ne facea sa ii intrebam pe bunici. In familie se pomenea mult despre Principele, viitorul Rege Ferdinand, apoi iarasi foarte adesea despre Regina Maria si fiica sa Elisabeta, viitoarea regina a Greciei, care aveau o buna prietena, pe fiica lui Vasile D. Paun, Lucie Paun, care daduse lectii de desen Principesei Elisabeta. Regina Maria o pomeneste des in insemnarile ei zilnice (din care au aparut deja patru volume la Editura Albatros), sub porecla Paunule. Am aici, la Paris, mai multe dintre modestele ei acuarele. Regina Elisabeta era mai putin pomenita; Vasile Paun o intalnise de mai multe ori si ii tradusese niste poezii ramase inedite (pe care eu le am). Se transmisesera doar mici intamplari care fac hazul generatiilor urmatoare. Era insa evocata Carmen Sylva, scriitoarea, de catre bunica mea pe linie materna. In biblioteca ei se gasea si biografia lui Carmen Sylva de George Bengescu, in versiunea sa franceza aparuta la Félix Juven la Paris in 1905 cu o dedicatie si un autograf al Reginei. Faptul ca scolii din Sinaia, in care invatam, i se spunea, din obisnuinta, pe vechiul ei nume - Carmen Sylva -, si ca pentru a ne convinge sa avansam mai repede pe sinuoasa si, pe alocuri, abrupta strada Aosta pentru a ajunge acasa, bunica mea ne repeta, a nu stiu cata oara, una dintre Povestile Pelesului, ma impresiona de fiecare data cand dadeam peste acest volum. Cand, mai tarziu, la randul meu, am scris biografia Reginei Elisabeta, am dedicat-o amintirii bunicii mele cu gandul nu numai la ceea ce ne povestise ea, dar si la acel volum al lui Bengescu pentru care ea avea o mare pretuire.
De altfel, am remarcat intr-o nota de subsol a primei editii ca sunteti stra- stranepotul prof. Vasile D. Paun, cel care l-a invatat romaneste pe regele Ferdinand...
Da, intr-adevar. Vasile D. Paun (1850-1908) fusese profesor de romana, latina si germana la Sf. Sava din Bucuresti incepand cu 1879. A fost trimis la Sigmaringen, pentru a da notiuni de istorie si de limba romana Principelui Ferdinand de Hohenzollern, mostenitorul, prezumtiv la acea data, al Tronului Romaniei. Prima data, in 1880-1882, se ducea vreme de cateva luni, apoi, incepand cu 1885 pana in 1888, intregul an. A evocat aceasta perioada intr-o brosura, foarte rara, pe care a dedicat-o biografiei regalului sau elev, in 1888. In acel an s-a considerat ca Ferdinand era suficient de pregatit si ca Regina Elisabeta, avand 45 de ani, nu mai putea invoca o maternitate pentru a se impotrivi declararii lui ca mostenitor al Tronului. Principele Ferdinand s-a stabilit definitiv in tara si a fost proclamata viitoarea sa calitate. In ciuda lentorii cu care a fost avansata aceasta proclamare, in mai multe etape din 1880 pana in 1888, si al carei motor politic a fost Bratianu, regina nu s-a putut niciodata impaca cu gandul si a avut o adevarata aversiune fata de omul politic caruia a refuzat sa ii vorbeasca o anumita vreme.
Din tot ce a insemnat Casa Regala, Carmen Sylva se detaseaza net in preocuparile dvs. De ce?
Ma impresioneaza personajul format din doua fatete - Regina si scriitoarea - ce intra adesea in contradictie. Preocuparile sale intelectuale ori curiozitatile sale estetice sunt departe de rolul protocolar al unei regine consoarte intr-o monarhie constitutionala europeana din a doua parte a secolului al XIX-lea. In acest spatiu, regina Elisabeta a Romaniei este un exemplu unic.
La a doua editie a "Uimitoarei Regine..." ati adaugat niste capitole bazate pe o corespondenta - necunoscuta pana acum - a lui Carmen Sylva cu artisti francezi importanti. Povestiti-ne cum ati descoperit aceste scrisori.
In noua editie pe care am pregatit-o incepand cu 2006 am adaugat noi lucruri pe care le-am gasit intre timp, cate ceva despre relatia dintre Regina Elisabeta si Emile Gallé si comenzile ce i le-a adresat; tapiseriile ei facute dupa cartoane de Aristide Maillol, in prezent la Muzeul de Arte Decorative din Copenhaga. Cunosteam cate ceva despre vazele pe care Gallé le realizase pentru regina, dar nu stiam daca schimbasera si scrisori, ceea ce totusi era foarte posibil. Asa ca intrebandu-l pe specialistul cel mai insemnat al lui Gallé, domnul Philippe Thiebaut, care este conservatorul de arte decorative de la Muzeul Orsay, am aflat despre o bogata corespondenta intre regina si mesterul sticlar nansean, pastrata de descendentii artistului si mi-a dat copii ale acestor scrisori si telegrame, inedite pana in prezent in Romania. Gallé fusese prezentat lui Carmen Sylva de Elena Bibescu, celebra pianista si mama lui Emanuel si Anton Bibescu, prietenii lui Proust, ori ultimii au fost printre primii comanditari ai lui Maillol, asa ca mi-am extins cercetarea catre o posibila comanda a lui Carmen Sylva catre Maillol si, spre surprinderea mea, am aflat ca el a facut doua cartoane pentru tapiserii pentru ea, tapiserii brodate ulterior in atelierul sotiei sale, Clotilde Maillol.
Mai sunt sI alte noutati?
Da, si inca foarte amuzante despre turneul romanesc al Sarei Bernhardt la Bucuresti, Braila si Galati. Apoi am adaugat un intreg nou capitol despre ceea ce a reprezentat Elisabeta ca prima regina a Romaniei, si cum aceasta imagine a fost dusa mai departe de Regina Maria.
Dupa atata timp dedicat studiului lui Carmen Sylva, cum a ramas ea intiparita in mintea istoricului? Se apropie de zana din copilarie?
Am deasupra biroului o fotografie de mari dimensiuni, semnata, a lui Carmen Sylva, din 1905 si de fiecare data cand o privesc - ceea ce se intampla foarte des - imi pun aceeasi intrebare. Cred insa ca este putin din amandoua. Fara fascinatia pentru personaj, pe care am simtit-o in copilarie, poate ca nu as fi intreprins niciodata acest studiu atunci cand, matur fiind, am avut uneltele istoricului.