Viață ratată la părinți

După ce a fost reintegrată la părinți, Aurelia a primit diagnosticul de "dezvoltare dizarmonică de personalitate din cauza mediului familial". Însă statul, incăpățanat, a decis să o readucă pentru a doua oară la părinții care o schimbaseră in rău. Odată ajunsă acasă la tată, copila s-a lăsat de școală și s-a apucat de furat.

Aurelia este considerată un copil problemă. A devenit așa după ce a fost readusă la tată. Are 15 ani și a abandonat școala. Pană la 11 ani a stat intr-un centru de plasament, dar mai apoi cei de la Direcție s-au gandit că ar fi mai bine pentru ea să trăiască in familie. De atunci au inceput problemele fetei. Familia a schimbat-o in rău.

Din ceea ce ne-a spus asistentul social al Primăriei Mahmudia, Erofei Paraschiva, mama ei a murit in 2000. "În 2003 tatăl Aureliei a fost de acord cu reintegrarea fetei și a fratelui ei mai mare, insă manifestă un dezinteres total față de ei. Motivează că nu poate sta permanent cu ei, că trebuie să-și caștige existența". Fata are probleme de comportament: fură, preferă să doarmă pe străzi, dispare cu zilele și din cauza asta le dă mari bătăi de cap "paznicilor" ei din comunitatea locală. "În februarie 2005 a fost internată la spitalul județean, pentru că am găsit-o in comă alcoolică profundă", ne povestește referentul.

Citeste si:

MEDIUL NOCIV. După ce-a fost externată, fata a fost trimisă la centrul de zi din Cataloi. Dar a fugit și de-acolo. "Am dus-o și la un medic psihiatru unde a fost diagnosticată cu tulburări de comportament, dezvoltare dizarmonică de personalitate din cauza mediului familial", ne-a citit asistentul din dosarul voluminos al fetei. Ca urmare, fata a colindat spitale de psihiatrie in București, apoi in Prahova. Pană la urmă s-a intors tot in familia care o adusese in această stare.

CU MĂINILE SPĂLATE. "Am trimis adrese nenumărate Direcției insă ei ne spun că trebuie să rezolvăm problemele pe plan local", a continuat asistentul social. Însă direcția infirmă acest lucru. Deoarece in art. 36(2) al Legii 272 se stipulează că in cazul in care serviciul public de asistență socială sesizează direcției generale de asistență socială și protecția copilului "că dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială a copilului este primejduită", cea din urmă este obligată să ia măsurile prevăzute de lege. Una dintre ele fiind sesizarea instanței de judecată in vederea decăderii părintelui din drepturile părintești. Deși in cazul de față, tatăl Aureliei a renunțat benevol la aceste drepturi. "Taică-su ne-a dat semnătură s-o ducem unde vrem", ne-a spus primarul comunei. Copila a rămas acum in grija tuturor și a nimănui, iar direcția iși spală mainile spunand cu nonșalanță că acești copii sunt doar problema comunității locale. Deși ei au fost integrați de cei de la Tulcea, fără discernămant, doar de dragul dezinstituționlizării.

IMAGINEA COPILULUI. Pe Ana-Maria, o altă fetiță, am găsit-o in modernul dar frigurosul centru de zi din Mahmudia. Își terminase temele. Are 15 ani și este abia in clasa a șasea. Dar din clasa a cincea merge la școala cu frecvență redusă. A fost adusă acasă, la mamă, că tatăl i-a murit, in 2003. Dar "era mai bine in centru", ne spune fata zambind timid, in timp ce directorul centrului o atenționează să se ducă direct acasă să nu se mai oprească să fure ori să meargă in bar. "Acasă mama mă-njură, mă bate... După ce ia banii de alocație se duce la bar și bea.
N-avem lumină, iar apă n-am avut pană acum." N-am fost lăsați să o fotografiem, pentru că era in centru. Iar autoritățile cel mai bine știu să protejeze imaginea copiilor... Restul, integritatea fizică, psihică... nu contează atat timp cat imaginea nu e pangărită.

PHARE AIUREA. Din lipsă de fonduri, centrul de zi riscă să fie inchis