„Schimb de mame", „Super Nanny", „Mondenii" sint doar citeva dintre productiile Paprika, conduse de Peter Marschall si Robert Chandler.

Unde mai produceti emisiuni de televiziune?

P.M.: In toata Europa de Est, Ungaria, Ucraina, Cehia, Turcia, Bulgaria, America de Sud. Documentarele, stirile sint cam aceleasi, insa principala diferenta culturala o face umorul. Daca te uiti la Europa, sint tari care au un umor foarte sofisticat, ma refer in principal la statele nordice, in timp ce sudistii au un umor mai plat.

Ce ati observat la telespectatorii romani?

P.M.: Fiecare public din natiuni diferite este diferit, dar in Romania concurenta este foarte mare. Toata lumea vrea sa vada ratingurile dupa primul sezon, ceea ce e foarte greu, pentru ca uneori nu ai ce sa arati, mai ales daca show-ul nu a fost corect promovat. Chiar daca in Ungaria „Monica Show" a durat sapte ani, pentru Romania nu a fost alegerea corecta. Am avut bugete mici, a fost un show un pic cam „murdar" si nu s-a pus destula pasiune in realizarea lui. Un alt exemplu de nereusita in Romania este „Vali Vijelie Show", care a facut ratinguri imense, dar nici un brand de aici nu a vrut sa-si asocieze numele cu aceasta emisiune. Inteleg ca nu-ti plac manelele, dar ele vind, nu vad de ce nu te-ai folosi de asta.

R.C.: Emisiunea „Mondenii" are un umor direct, Basescu, Becali, imitati ca personaje, transmit un umor direct. In Romania este o competitie mare. Iti iei un angajament pentru trei, patru sezoane si trebuie sa ai mare incredere in faptul ca show-ul tau va rezista si va avea succes. Productia de care sintem cel mai mindri este insa „Schimb de mame".

Dupa ce criterii alegeti „oamenii obisnuiti"?

P.M.: Primim nenumarate scrisori de la oameni, le selectam si ii chemam la casting. Departamentul care se ocupa de casting citeste scrisorile, iar ideea de baza este sa aduca fata in fata oameni complet diferiti. Noroc ca Romania este o tara cu oameni extrem de diferiti ca medii culturale sau de provenienta, din Transilvania pina la Moldova. Am avut o familie care locuia intr-o casa veche de 115 ani, capul familiei era cizmar de meserie, casa arata ca in poveste. Femeia cu venituri medii care a mers in casa cu pricina a fost pur si simplu socata. De fapt, pentru ambele familii este un soc cultural atit de mare incit nu e nevoie sa regizam nimic din ceea ce fac sau spun.

De ce credeti ca vor sa participe in show-uri ?

P.M.: Le dam si bani, dar sint fericiti ca participa la emisiuni. Sint ospitalieri, citeodata invita intreaga echipa de filmare la masa. Bineinteles ca atitudinea lor se schimba cind ajung sa intilneasca cealalta familie. Sint cupluri care dupa experienta asta au divortat. Isi dau seama de multe ori ca se afla in situatii disperate de care nu si-ar fi dat seama in mod normal.

Mai faceti si branded entertainment. Ce inseamna asta?

P.M.: „S.O.S Salvati-mi casa" este un astfel de exemplu, unde folosim brandul Praktiker, dar foarte rar il mentionam. Daca nu distrezi, nu poti sa promovezi nici un produs. De asta nu lasam brandul in show, nu se vede nici un logo, ca oamenii sa se bucure de partea de entertainment.

Ce mai aveti in plan pentru Romania?

R.C.: Incercam sa fortam piata sa se dezvolte, nu vrem sa fim altfel, dar vrem sa impunem un trend: sa nu mai promovam doar productii care aduc clar publicitate, ci sa si educam un pic. Din pacate nu prea gasim sponsori pentru astfel de proiecte.