In conditiile date, PSD si Mircea Geoana merg inainte cu suspendarea. Dar cu ce risc? Ideea suspendarii lui Traian Basescu fusese vehiculata inca din decembrie 2004 dinspre un PSD dezorientat de pierderea alegerilor prezidentiale, dar a prins contur doar atunci cind partidul lui Geoana a intrat in joc.

Daca efectul mediatic al suspendarii presedintelui s-a consumat, rolul functiei sale in stat e in plina dezbatere. Punind in circulatie tema alegerilor prezidentiale anticipate, Traian Basescu a lansat o provocare partidelor antiprezidentiale: va trece Romania de la un presedinte-jucator la un presedinte-prizonier al partidelor politice? Logica majoritarista - sau noi, sau voi - impusa inca din 20 mai 1990 a generat un sistem politic clientelar. Pacatul originar al democratiei de mucava inaugurate prin violentele excesive ale Revolutiei, continuate prin agresivitatea unei campanii electorale inechitabile si a unor alegeri pentru Adunarea Constituanta fraudate nu doar in spirit, care a culminat cu brutalitatea mineriadei din iunie a constat in absenta legitimitatii. Victoria chiar din primul tur de scrutin cu 85% din voturi a transformat presedintele intr-o institutie politica centrala. Pentru a preintimpina orice surpriza din aceasta zona, cei doi orfani ai PCR, nomenclatura si Securitatea, aflati in plina operatie de camuflare capitalista, si-au luat masuri de prevedere. Pe de o parte cele 67% dintre voturi, adica cele doua treimi care sugereaza legitimitatea. Pe de alta parte, pe masura ce majoritatea fesenista se fragmenta, prevederile noii Constitutii introduceau un element important de control: suspendarea presedintelui. In acest sens, Constitutia din 1991 a fost un compromis intre componentele nomenclaturii. Iar cind presedintele scapa de sub controlul nomenclaturii poate fi adus pe calea cea buna. Presedintele-jucator nu corespunde acestei ecuatii. Implicarea sa in politica nu este in spiritul consensului constitutional din 1991. Dependent de majoritatea prezidentiala, supravegheat de nomenclatura mai noua sau mai veche, presedintele devenea prizonier cu un mandat ambiguu, votat de popor, dar dependent de partide. Alegerile prezidentiale anticipate, desprinse de alegerile parlamentare, pot oferi o iesire din acest blocaj. Presedintele, oricare va fi, poate primi un mandat de sine statator. Iar acesta ii poate oferi ocazia de a influenta mersul unei reforme politice mereu anuntate, dar niciodata indeplinite. In conditiile date, PSD si Mircea Geoana merg inainte cu suspendarea. Dar cu ce risc? Ideea suspendarii lui Traian Basescu fusese vehiculata inca din decembrie 2004 dinspre un PSD dezorientat de pierderea alegerilor prezidentiale, dar a prins contur doar atunci cind partidul lui Geoana a intrat in joc. Dupa declansarea scandalului biletelelor, sansa unei duble revanse - politice si morale - in fata unui presedinte in cadere nu putea fi ratata. Insa in noile circumstante votul din Parlament nu va mai fi unul de sanctionare politica a sefului statului, ci unul de declansare a alegerilor anticipate. Pentru Mircea Geoana un esec in cursa prezidentiala ar fi inceputul sfirsitului: i-ar compromite atit pozitia sa de lider, cit si orice reforma in partid. Nomenclatura si clientela ar rasufla usurate. E de presupus ca acum Mircea Geoana realizeaza eroarea strategica de a fi mentinut in stare intacta conglomeratul pesedist. In schimb, pentru Ion Iliescu este ocazia revansei, de care ar putea profita si Adrian Nastase, dar si Nicolae Vacaroiu. Devenit presedinte interimar, Vacaroiu, atit de util sistemului si lui Ion Iliescu in anii 1992-1996, devine un potential inlocuitor al lui Geoana. Iar Nastase, izolat dupa 2006, ar putea reveni ca alternativa la victoria iliescienilor.

Daca PSD pare a continua jocul cu toate riscurile pentru PNL, partid strain oricarui majoritarism, alegerile prezidentiale nu reprezinta un obiectiv. Dintru-inceput, din anii 90 liberalii si-au definit o strategie pentru consolidarea potentialului de coalitie. De aceea e de presupus ca nu vor risca o confruntare prezidentiala fara beneficii importante, dar cu riscuri imense. Aflati la guvernare, avantajati de libertatea limitata a presedintelui-prizonier, liberalii se vor concentra asupra guvernarii si vor negocia o eventuala reforma constitutionala. De altfel, fara o astfel de reforma viitorul mandat prezidential nu va asigura o solutie definitiva a crizei de sistem la care Romania a fost expusa inca din 1991.

Presedintele-prizonier era o formula a inceputului tranzitiei, dar situatia nu mai continua. Si chiar daca presedintele-jucator incomodeaza, orice formula de reforma institutionala ii va da acestuia, oricum se va numi, mai multe prerogative. Iar acei lideri politici care refuza din principiu orice reforma se vor confrunta cu o societate aflata deja pe alt nivel de dezvoltare.