„Care sint cele zece carti pe care le-ati lua pe o insula?" e o intrebare la care multi au fost tentati sa raspunda.

Inainte de a pleca spre Noua Caledonie, de unde scriu si acest articol, m-am intrebat eu insumi care ar fi cele zece carti cu care as infrunta cintarele de bagaje din aeroport. Am ajuns la concluzia ca mi-as lua, mai degraba, carti pe care le-am citit, carti pentru recitire. In afara de Biblie (am luat Noul Testament, totusi!), as lua Thomas Mann, „Iosif si fratii sai", Ernesto Sábato, „Abaddón exterminatorul", Gogol, „Suflete moarte" etc. As lua, cu alte cuvinte, carti sigure, carti clasice. Dar nu am luat carti de recitit. Asta pentru ca, desi sint la mii de kilometri de casa, eu trebuie sa citesc pentru „Cotidianul". Sigur, nu imi luam, in top zece, cartea lui Asimov, de saptamina trecuta. Si, cu toate acestea, a fost o mare placere sa o citesc. La fel, nu ar fi figurat, printre preferintele mele restrinse, cartea de azi. Asa, gratie colectiei noastre, am citit-o. Si nu mi-a parut rau, dimpotriva, mi-am procurat niste momente de mare incintare. E o carte fragila ca un portelan fin, scrisa ca si cum Muriel Spark ar face dantela, dar nu de orice fel, ci o dantela unica, pretioasa, inimitabila. Firele destinelor din acest roman se impletesc savant, cu o stiinta pe care o au doar marii maestri.

„Domnisoara Brodie in floarea virstei" e o carte cu miresme mereu proaspete, pentru ca floarea virstei este cea mai pretioasa dintre toate florile cu care ne e dat sa ne intilnim. Daca mai merg o data pe vreo insula, romanul de azi va figura printre cartile din bagajul meu!

Citeste mai mult: