Tonele de amoniac sau clor deversate in apele Dunării nu sunt singura cauză a decimării faunei. La o aruncătură de băț de malul bulgăresc, in zona Ianca – Gura Padinii, pe canalele de desecare a Dunării, cea mai semnificativă cauză a dispariției fondului piscicol este nepăsarea autorităților, care, controlat, au "măcelărit" zeci de tone de pește.

Mii de pești zac morți de o parte și de alta a canalelor de desecare, aflate in zona localității Ianca, județul Olt. Iar alte zeci de tone de pește vor muri din cauza lipsei de oxigen din apa rămasă, incă, in canalul principal de desecare, lung de 10 km. În plină perioadă de prohibiție, autoritățile plimbă pisica – răspunderea – de la o autoritate la alta. Nimeni nu este vinovat. În afara... peștilor, care au ajuns fără voia lor in canalele nimănui.

LUNCA POTELU. Pană in anii ’60, in Lunca Potelu, din Ianca, apele au fost stăpanul ținutului. Apoi, intr-o acțiune a regimului "Ceaușescu", de redare a unor terenuri agriculturii, aici a apărut cea mai mare stațiune de cercetare pomicolă din Romania. Așa au rămas lucrurile pană in martie 2006. Atunci, cand cerul s-a spart, s-a luat decizia inundării controlate a intregii Lunci. A apărut un lac imens, Dunărea revenise acasă, pe o suprafață de 15 km pătrați. Pomii "s-au dus dracului", așa cum ne spun ciobanii din zonă, construcțiile așijderea, iar peștii au devenit stăpanii unui areal imens. 600 de milioane de metri cubi de apă formau cel mai mare luciu din zonă. De cateva săptămani, apele s-au retras. Clădirile au văzut din nou lumina zilei, pomii au rămas ca triste amintiri selenare ale unei epoci apuse brusc. Aparent, in zonă, proprietar este IAS-ul. Care, la randul lui, a pierdut terenul in favoarea ADS. Care ADS a uitat de existența lui după inundații și după ce asigurările au achitat daunele. Acum, livezile de meri, pruni, cireși, caiși ori alte soiuri sunt lemn de foc pentru cine vrea și are chef să taie din fosta ogradă! Totul pe gratis, evident.

Citeste si:

MOR CU ZILE. Un canal lung de 10 km și lat de 10 metri brăzdează suprafața dintre Ianca și Gura Padinii. Din el se ramifică sute de canale secundare. Lungi și ele de cateva sute de metri și late de 4-6 metri. În ele, după ce ANIF-ul a golit apa deversată din Dunăre, a rămas pește. Sute de tone de pește. "Aici s-a scos pește la greu. Dădeam cu undița și prindeam pește și cu gumă de mestecat ca momeală. Cate 40-50 kg pe zi. La undiță, și nu e vrăjeală pescărească. Veneau oameni din Craiova, București, Sibiu, Valcea să prindă aici. De peste tot. Era raiul pescarilor", rememorează momentele de glorie "carligească" unul din oamenii din zonă. Acum, apa s-a retras. Peștele, mare ori mic, a murit. Cu zile. Roiuri de muște și țanțari creează un fond acustic infernal, iar nasul iți pică de la locul lui din cauza mirosului. Zeci de tone de pește "impodobesc" peisajul. Doar in canalul principal mai e apă. Cam de un metru inălțime.

Prohibiția s-a pus și ea. Taman acu’. Iar pescari au rămas doar porcii sătenilor care se infruptă cum vor din baltă. Peștii colcăie in apa murdară, joasă și fiartă de la soare, intr-un dans grotesc. Și nimeni nu ii vrea. Acolo, peste cateva zile vor rămane doar nămol și resturi de pește. Sute de tone de pește! Al nimănui. "Al Dunării care s-a revărsat", așa cum ne spune impasibil inginerul Dan Ștefan, inspector zonal din partea ANIF.

STUPID. În loc să comercializeze peștele sau să repopuleze bălțile, Ministerul Agriculturii a decretat prohibiția