Evenimentul public al ultimelor luni - tentativa de suspendare a sefului statului - propune un ghem de sensuri despre ce inseamna clasa politica din Romania in 2007. De asemenea, actul final al acestei reprezentatii indelungate va bate in cuie si citeva raspunsuri care vor fi esentiale.

17 aprilie. Dupa-amiaza in Bucuresti. Cer senin, lumina placuta de primavara, aer usor racoros. Plus ploaie de mesaje si zvonuri pe aceeasi tema: despre suspendare. Multe zvonuri, asadar: unii pesedisti spun ca Traian Basescu va fi suspendat, altii susotesc pe la colturi despre un blat parlamentar, „ca sa se incheie odata povestea asta care a ajuns sa plictiseasca multa lume"; se aude ca liberalii, pe de alta parte, vor vota pentru suspendare, alegind sa joace o carte radicala (ori mor, ori renasc - dupa un asemenea gest); peremistii, se zice, se vor mobiliza si ei si vor vota cuminti impotriva lui Traian Basescu; cit despre conservatori, va fi o onoare pentru ei (pentru cei care au mai ramas dupa ce dom’ profesor a executat o scurta misiune de deratizare in partid) sa ajute la debarcarea celui care le-a lipit eticheta de care nu vor scapa in veci, de „solutie imorala". Bonus: PSD se intareste, indiferent cum va sfirsi aceasta aventura - spun unii; PD se intareste, caci va fi nevoit sa „tina aproape", sa redevina o echipa - spun altii. In zona „arbitrilor": Curtea Constitutionala se spala elegant pe miini (merita apreciat macar efortul retoric depus pentru asta) si, in buna traditie a ultimelor luari de pozitie, scrie un mic poem cu discrete trimiteri metafizice, privitor la atitudinea anticonstitutionala a sefului statului. „Nici veghea, nici functia de garantie nu se realizeaza pasiv, prin contemplare, ci prin activitate vie, concreta"- in termenii acestia pun cei de la CC concluzia la motivatia avizului negativ pe care l-au trimis unui Parlament condamnat sa ia o decizie.

Pe piata, asadar, sint calcule, pariuri, eschive; nu de ieri de azi. E, evident, o situatie complicata! Se poate si mai simplu? Se poate! Cu o conditie: sa nu consideram ca jocul PSD e mai mult decit o forma de circ politic (ca sa relativizeze sau chiar sa anuleze o asemenea perceptie, pesedistii si aliatii lor liberali ar fi putut acorda o atentie semnificativa legii ANI - cu adevarat esentiala pentru democratia romaneasca, inca fragila; nu a fost insa cazul). Sa raminem, asadar, la circ, si sa ignoram injectiile cu optimism pe care si le fac pesedistii ca ar fi altceva ceea ce propun publicului de trei luni incoace. Sa raminem la circ si sa punem in fata principalilor actori implicati in acest moment oglinda consecventei; ne va ajuta foarte mult.

Lipsa de consecventa, vocatia de a rata sint boli vechi ale elitelor romanesti, deci, si ale elitelor politice. In cazul de fata, de trei luni ni se tot spune ca Traian Basescu e un: tiran, dobitoc, impotent politic, nemernic, presedinte-jucator-bautor care dispretuieste Constitutia s.a.m.d. Joi - dupa toate datele care sint acum pe piata -, in Parlament se va vota suspendarea sa din functia suprema. Joi vom vedea daca alianta ad-hoc anti-Basescu va finaliza sau nu. In cazul in care Traian Basescu va fi suspendat, cei care au propus aceasta solutie radicala vor da macar dovada de consecventa, daca de coerenta si consistenta nu sint in stare. Tot ar fi ceva! Plus ca un eventual vot de suspendare il va pune pe seful statului in situatia de a-si proba el insusi consecventa dupa ce, in interviul dat „Cotidianului", a promis ca ia in calcul demisia daca votul din Parlament ii va fi nefavorabil.

Desi pare o joaca, testul consecventei e unul serios; e un fel de test al adevarului, daca vreti. El va mai desparti, inca o data, apele si va mai sublinia, o data in plus, taberele care se lupta. Nu e un test suficient, dar e necesar.

In alta ordine de idei, indiferent de care va fi rezultatul votului, marile probleme care mineaza scena politica autohtona vor ramine, cel putin in prima instanta, nesolutionate. Asta, in conditiile in care sistemul are nevoie vitala de un refresh.