Azi, 19 aprilie 2007, Camera Deputaților și Senatul se intrunesc in ședință comună pentru a se pronunța asupra cererii de suspendare a lui Traian Băsescu din funcția de președinte al Romaniei.
În editoriale publicate in Jurnalul Național și in intervențiile seară de seară de la "Sinteza zilei" de pe Antena 3 am susținut, consecvent, dacă nu chiar inverșunat, că suspendarea președintelui ar fi o gravă eroare politică prin criza de proporții pe care ar declanșa-o.
Marți, 17 aprilie 2007, Traian Băsescu a apărut in direct la tv pentru a face o Declarație de presă oficială.
Mai toți politicienii și jurnaliștii au văzut ca pe un element de noutate anunțul privind demisia dacă Parlamentul va vota suspendarea.
Fără a nega caracterul de noutate al anunțului – in fine, nu mai e vorba de o ipoteză lansată intr-un interviu cu cantec, ci de un Statement, de la care nu se mai poate da inapoi – noi credem că noutatea e alta. Traian Băsescu a prevenit Parlamentul, clasa politică, societatea romanească asupra a ceea ce va face dacă va rămane in continuare la Cotroceni.
Fiind sigur că Parlamentul nu va vota suspendarea, președintele și-a ingăduit să fie sincer.
Folosind Decizia Curții Constituționale, dezvăluită ieri ca fiind urmarea unui șantaj in care au fost folosite, ca Poliție Politică, Serviciile Secrete ale Romaniei, Traian Băsescu și-a dezvăluit hotărarea de a instaura, in fine, dictatura după care a tanjit intruna de doi ani incoace.
Potrivit domniei sale, Avizul Curții Constituționale nu numai că a confirmat in chip strălucit intreaga sa prestație din cei doi ani de mandat – cea de Lukașenko al Romaniei – dar, mai mult, i-a dat dreptul să fie și mai și:
"Avizul Curții Constituționale consacră un președinte care trebuie să fie implicat – nu că are dreptul, ci consacră un președinte care are obligația să fie implicat in realitățile Romaniei, in supravegherea și in a veghea la funcționarea instituțiilor, in ordinea de drept, in funcționarea justiției și practic in toate domeniile care țin de funcționarea statului". După publicarea Avizului Consultativ, toată lumea s-a intrebat cum de a fost posibil ca prin acest document Curtea Constituțională să-și depășească atat de grav atribuțiile și, in loc să rămană la judecarea capetelor de acuzare din Cererea de suspendare, a purces la o răstălmăcire nu numai a Constituției, dar și a statului de drept, stipuland că Romania nu e o republică semiprezidențială, cum știam, ci una prezidențială, in genul Rusiei sau Belarusului. Grație senzaționalelor dezvăluiri de ieri ale lui Mircea Geoană, știm răspunsul. Judecătorii Curții Constituționale, rebuturi ale epocii FSN-iste de tristă amintire, au fost șantajați. Iar aceștia in loc să se derobeze de la pronunțare sau să demisioneze, au procedat așa cum au fost obișnuiți din anii regimului FSN-PDSR: s-au lăsat șantajați, oferindu-i lui Traian Băsescu mandatul de a fi, in sfarșit, noul Ceaușescu al Romaniei. Ce a ințeles Traian Băsescu in cei doi ani de președinție prin a fi implicat sau, cum ii place domniei sale să-și spună, președinte-judecător se regăsește doar parțial in Cererea de suspendare. Sprijinindu-se pe slugărnicia instituțiilor de forță din Romania: Parchet, DNA, servicii secrete, Traian Băsescu a practicat pe scară largă o activitate de Poliție Politică. Adversarii din politică și din presă au fost interceptați, urmăriți, șantajați cu dosarele din arhiva SRI (despre care acum știm că erau manipulate de șefii Serviciului). Sub pretextul luptei impotriva corupției, Traian Băsescu și-a tarat prin anchete penale toți adversarii din politică și din presă. Prin Declarația de marți seara, domnia sa i-a avertizat pe parlamentari că se va implica și mai tare, obligat acum s-o facă de Avizul Curții Constituționale. Și pentru că prin implicare președintele-jucător a ințeles și ințelege să-și facă de cap, Parlamentul știe că azi nu decide soarta lui Traian Băsescu și a acoliților săi, ci soarta democrației in Romania zisă și europeană. S-ar putea crede că prin acest avertisment sincer Traian Băsescu a făcut gestul sinucigaș de a impinge Parlamentul să-l suspende.
Nici vorbă.
Traian Băsescu știe că Parlamentul nu-l va suspenda.
Cum știm și noi.
Cum știe și Călin Popescu Tăriceanu, care a dat ieri un semnal clar liberalilor de a vota impotriva suspendării anunțand că domnia sa va fi prezent in sală, dar se va abține de la vot.
Călin Popescu Tăriceanu va fi fost din nou imbrobodit de jurămintele președintelui că-l va lăsa in pace dacă scapă și de data asta.
Bietul premier!
Nici nu știe ce-l așteaptă după ce Traian Băsescu, trecand cu brio de votul din Parlament, se va crede infinit mai puternic decat pană acum!