Incapabil să genereze ceva bun pentru țară, un gargaragiu notoriu și periculos, Traian Băsescu ne dovedește, pentru ultima oară, că este bun de marinar, de șprițangiu, de microbist. Dar nu pentru funcția supremă in stat. Nu mai este loc de intors. Ultimul discurs al președintelui Traian Băsescu ne-a lămurit deplin. Avem de a face cu un conflict interinstituțional grav. Pe de o parte, Președintele, susținut de o minoritate parlamentară PD și PLD. Pe de altă parte, Guvernul și Parlamentul, in majoritate zdrobitoare. Șeful statului a ajuns acolo unde și-a dorit. La un scandal generalizat și la tensionarea maximă a relațiilor politice din Romania. În această atmosferă imposibilă, pe care am intalnit-o in perioada CDR și apoi la Primăria Capitalei, Traian Băsescu se simte cel mai bine. Domnia sa detestă liniștea și are o viziune cu totul particulară despre viață. Din toate virtuțile liniștii, a reușit să rețină un singur lucru. Că in liniște se fură. Pentru un om normal, liniștea inseamnă armonie. În liniște se cresc copiii, din liniște vine fericirea familială, in liniște mergi la biserică și te rogi la Dumnezeu. În liniște o țară se poate concentra pe creștere economică pentru beneficiul cetățenilor ei. Dacă mai era nevoie să constat incă odată, in capul lui Traian Băsescu este un singur lucru. Gălăgie, multă gălăgie. De la actualul președinte, eu unul nu mai am nici o speranță. Se crede singur luptător impotriva corupției, suferă de un sindrom grav al justițiarului neințeles, are vocația nativă a distrugerii. După ce a aruncat in aer Romania, la care partenerii noștrii occidentali se uită acum cu milă și ingrijorare, Traian Băsescu are tupeul să spună că alții sunt de vină. Adevărurile sale, de care ne-am plictisit profund, au o doză uriașă de meschinărie. Incapabil să genereze ceva bun pentru țară, un gargaragiu notoriu și periculos, Traian Băsescu ne dovedește, pentru ultima oară, că este bun de marinar, de șprițangiu, de microbist. Dar nu pentru funcția supremă in stat. Face tot ce-i stă in putință să ne demonstreze asta. Imaturitatea sa, lipsa de viziune, frustrarea și tendința eternă de scandal il recomandă pentru un tratament prelungit, in afara Palatului Cotroceni. Nu știu ce alt politician i-ar putea lua locul acum, pentru că popularitatea lui, cat a mai rămas, se regăsește intr-o zonă specială de electorat. Una extrem de polarizată, ce nu acceptă nici o altă soluție politică rațională pentru Romania. Totuși lucrurile nu mai pot continua așa. Riscăm să ajungem pe marginea prăpastiei. Sunt cateva chestiuni care trebuie indeplinite cu urgență.
În primul rand, o nouă majoritate parlamentară transparentă. În al doilea rand, modificarea Constituției prin referendum, cu reducerea substanțială a atribuțiilor prezidențiale, create candva de oamenii lui Iliescu pentru mandatele acestuia. Consfințirea unei republici parlamentare, cu un șef de stat ales de acest organism politic fundamental pentru democrație. Votul uninominal este și el o condiție pentru sporirea credibilității și legitimității legislativului.
Maximizarea importanței funcției de prim-ministru și consolidarea funcției politice a Parlamentului. Acești pași vor pune capăt eternului conflict premier-președinte, stimulat de o Constituție veche, ce are foarte multe puncte vulnerabile. Acum avem nevoie de altceva. Am evoluat ca țară, avem un cu totul alt statut și parcă uităm lucrul acesta. E nevoie de un premier puternic și de un nou președinte, de tip european, cu funcții simbolice, de reprezentare. Nu implicat in activitatea serviciilor secrete, nu veșnic la telefon cu DNA și Parchetul, nu impotriva instituțiilor statului care nu-i sunt pe plac. Noul profil strategic al țării noastre, membră NATO și UE, trebuie să aducă această schimbare fundamentală. Trebuie să intrăm in A Patra Republică. După anterioarele trei 1923, 1947, 1991. Va fi semnalul definitiv că lumina nu mai vine de la Răsărit. Și că trecem intr-o nouă etapă a istoriei.