De multe ori, chirurgii sunt acuzați de iuțeala cu care pun pe masa de operație pacientul, grăbindu-se ca "fata mare la măritat". În limbaj popular se spune despre chirurgi că pun imediat mana pe bisturiu și taie ca să gonească răul din organismul bolnav.

Într-un domeniu insă chirurgii au ajuns să aibă aceleași păreri cu specialiștii in medicină internă. Și anume ca, inainte de a decide că pacientul trebuie operat, să se cumpănească bine dacă nu cumva există altă metodă de a rezolva necazul de sănătate. Acest domeniu este al suferințelor vezicii biliare. Astfel, se impune intervenția chirurgicală numai atunci cand in vezica biliară există și pietre. În situația prezenței calculilor biliari nu este bine să fie indepărtați doar aceștia, ci trebuie scoasă și cariera de pietre, adică vezica biliară, pentru ca ea să nu mai fie locul unde apar calculi. În cazul in care ecografia nu arată că in vezica biliară s-au format pietre, chirurgia trebuie să se abțină de la operații. În cazul in care suferința provine de la reaua motilitate, adică de la insuficienta mișcare a vezicii biliare, se impune un tratament cu medicamente. Aceste doctorii vor mări dinamica vezicii biliare, pentru ca să fie mai eficient circulate secrețiile biliare, cu alte cuvinte, se folosesc medicamente pentru ca "bila să nu mai fie leneșă".