Cum a inceput aceasta partida iresponsabila? Cu manevrele din ce in ce mai grosolane prin care Traian Basescu incerca sa forteze alegeri anticipate. Amintirile Elenei Udrea si ambiguul biletel roz al premierului - regasit prompt prin haznalele Cotrocenilor - nu aveau cum sa-i convinga pe PSD-isti sa-si riste jumatate din fotoliile parlamentare intr-un scrutin inainte de termen. Social-democratii au anuntat prompt ca nu vor cadea in capcana lui Basescu. Mai mult, au hotarat sa-i arate cartonasul galben presedintelui-jucator. Stiind, totusi, foarte clar ca nu dispun de resurse si pentru un cartonas rosu. Seful statului nu poate fi demis decat in urma unui referendum, daca jumatate plus unu dintre alegatorii cu drept de vot se pronunta impotriva lui. Ceea ce ar fi practic imposibil chiar si in cazul unui presedinte mult mai putin popular decat actualul locatar de la Cotroceni.
Aritmetica referendumului le oferea parlamentarilor pretextul perfect pentru a renunta, fie si in ultima clipa, la suspendarea lui Basescu. Ce rost are sa risipeasca zeci de milioane de euro pentru o consultare populara care nu poate schimba nimic? In realitate, suspendarea fusese, de la bun inceput, un bluff. Un mod de a prelua initiativa si de a-l trimite putin in defensiva pe presedintele obisnuit doar cu atacul.
Liderul de la Cotroceni a inteles stratagema. Si a decis sa supraliciteze. A anuntat ca, daca va fi suspendat de Parlament, isi va depune imediat demisia. Ar urma atunci nu un referendum, ci alegeri prezidentiale anticipate. Ori, realitatea este ca, deocamdata, nici un partid nu i-a gasit lui Basescu un contracandidat pe masura. Actualul presedinte ar fi reales fara probleme, ajutat si de "aura" de victima a conspiratiei oligarhilor. Ar obtine, probabil, o victorie mai detasata decat in 2004, cand l-a invins "la mustata" pe Adrian Nastase, dupa patru ani de marginalizare mediatica.
Rivalii lui Basescu nu sunt mai pregatiti pentru anticipatele prezidentiale decat pentru cele parlamentare. Nu au, deci, nici un motiv sa si le doreasca. Iar acum vor fi obligati sa recunoasca acest lucru. Nu mai pot invoca imposibilul referendum pentru a stopa, in sfarsit, procedurile de suspendare. Presedintele s-a oferit sa renunte de bunavoie la protectiile constitutionale si sa intre din nou in competitia electorala. Demascand, astfel, cacealmaua adversarilor care, de doua luni, se agita pentru un proiect nascut spre a fi abandonat. Un proiect pe care, de fapt, nu intentionasera niciodata sa-l finalizeze. Nu fiindca ar fi vrut sa-i mai acorde o sansa lui Basescu, ci pentru ca stiau ca nu au, deocamdata, nici o sansa impotriva lui.
Desigur, nici jocul presedintelui nu este lipsit de riscuri. Fara un pretext onorabil de abandon, adversarii sai ar putea decide sa mearga pana la capat cu suspendarea. Ei nu ar castiga nimic, dar Basescu ar pierde trei ani din cei zece pe care viseaza sa-i petreaca la Cotroceni. Constitutia ii da dreptul la numai doua mandate, chiar daca unul dintre ele este incheiat inainte de termen.