Chiar si in acest caz, demersul prezidential nu se bazeaza pe un drept de veto, deci nu poate bloca decizia primului-ministru. Asadar, pastrand desigur proportiile, potrivit Curtii Constitutionale presedintele are puteri mai mici decat ale unui notar - ceea ce socotesc ca este excesiv, acesta din urma avand, totusi, capacitatea de a refuza autentificarea unui act ilegal.
Un atare punct de vedere are a se aplica identic - pentru identitate de ratiune identitate de solutie - si in cazul numirii ambasadorilor propusi de Guvern sau al semnarii tratatelor internationale negociate de Guvern sau al deschiderii ori inchiderii de misiuni diplomatice hotarate de Guvern. Astfel, toata legenda potrivit careia presedintele ar fi principalul decident al politicii externe a Romaniei cade. Coroborand hotararea Curtii Constitutionale cu prevederea constitutionala care spune ca Guvernul raspunde de realizarea politicii externe a statului potrivit programului sau aprobat de Parlament, ajungem la concluzia ca initiativele si declaratiile de politica externa ale domnului Traian Basescu care au contravenit agendei, prioritatilor sau discursului guvernamental - a se vedea doctrina "Axei Washington-Londra-Bucuresti", proiectul confruntarii cu Rusia la Marea Neagra socotita ca "lac rusesc", mentinerea trupelor romane in Irak pe durata nedeterminata etc. - sunt incalcari ale Constitutiei si de aceea acte lovite de nulitate, adica lipsite de orice efecte pentru Romania si partenerii sai. Nu are nici o importanta cine a avut dreptate pe fond intr-un caz sau altul. Presedintele nu-si poate depasi competentele si intra pe domeniul Guvernului.
Cand seful statului roman calatoreste in strainatate se presupune ca exprima politica Guvernului. Daca nu o face ci da expresie propriilor viziuni si optiuni, chiar daca nu angajeaza juridic Romania o angajeaza politic. Astfel, in cele din urma, tara plateste politic faptul de a-si fi indus in eroare partenerii externi prin comportamentul celui care o personifica fara a avea, insa, si dreptul de a o guverna - presedintele. Pe cale de consecinta Romania se vede in situatia de a-si pierde principalul atu pe care mai ales un stat lipsit de forta militara si financiara il poate avea - credibilitatea - si ajunge in pozitia cea mai dificila in care un stat poate fi in lumea globalizata - izolarea.
Domnul Traian Basescu a declarat ca nu vrea sa fie un presedinte-notar. Curtea Constitutionala ne spune ca legea fundamentala tocmai asta i-o cere. Tot domnul Basescu a declarat ca orice incalcare a Constitutiei este la fel de grava. Chiar de nu ar fi asa, totusi, afectarea securitatii nationale este grava. Or, nu doar compromiterea credibilitatii internationale a Romaniei si aducerea ei in izolare ci si simpla expunere a tarii la un asemenea risc genereaza insecuritate nationala. Ne putem intreba, deci, cat de grav trebuie sa fie violul constitutional savarsit de presedinte spre a-i spune: "Pana aici!"