Ce se vor face ei atunci cand vor trebui sa scoata manuale despre aceasta istorie tulbure, marcata profund de amprenta "imenselor" personaje caragialesti pe care, intr-un fel sau altul, vor trebui sa le prezinte in generoasa lor complexitate mitic-miticizanta. Aproape ca regret ca nu voi mai putea sa vad descrise si catalogate cu metoda "personalitati" precum Victor Ciorbea, premier "fara vina" al primului inceput de guvernare a ceea ce unii au numit dreapta romaneasca, individ provenit din cea mai rosie pepiniera comunista - procuratura lui Ceausescu, Viorel Lis, primar vremelnic al unei capitale scapata pana in ziua de azi de sub orice control, urmarit de nevasta geloasa prin capitalele lumii unde invata, alaturi de tanara amanta, sa faca rafinate cumparaturi. Ion Iliescu, aceasta relicva a unui regim criminal, a fost deja subiectul unui exceptional studiu al profesorului Vladimir Tismaneanu, si cu siguranta va ramane in istorie ca un exponent sincer, de la cap la coada, al comunismului "luminat", patat pe maini cu sangele martirilor din decembrie 1989. Dar ceilalti? Politicieni adunati de mirajul averii, de prin satele si orasele Romaniei, in cea mai mare parte insi needucati, grobieni si usori la minte, lipsiti de scrupule si rusine, sau megalomani care s-au visat lideri regionali, invinsi de propria nimicnicie. Asta va pastra hilara noastra istorie postdecembrista: amintirea unor mediocri ajunsi conducatorii unei populatii de oameni tristi si singuri, prostiti in admiratia unor birjari cu vizibile vicii mitocanesti in care locuri fruntase ocupa preacurvia si alcoolismul, dar si fapte demne de a ramane in cronici: "tigareta", "Pacea de la Costesti" "Dosarul Flota" si "Zambaccian" "Mineriadele" "Nationalizarea valutei" si alte asemenea fapte de arme vor sta in carca "eminentelor politice" romanesti. Fapte cu care generatiile viitoare nu se vor prea putea mandri. Citeam deunazi gandurile unui mare intelectual roman, exponent de seama al dreptei interbelice, Ernest Bernea. El indemna cititorul sa "caute" conducatori "... care sa fie cei mai bogati launtric, mai blanzi si mai darnici, cei mai cuprinzatori si mai spiritualizati dintre noi. Conducatorul, atat cat poate oferi viata noastra pe acest pamant, trebuie sa iasa vadit deasupra nivelului de rand si anume prin taria morala, prin forta nestavilita a unui suflet creator. Conducatorul trebuie sa cuprinda o intraga umanitate in fiinta sa." Dar ce ne invata, in schimb, actualii exponenti de seama ai dreptei de azi, majoritatea societatii civile, tot de dreapta, dar si Marile Autoritati Morale ale tarii? Ce model propun acesti "sfinti ai natiei"? Recenta lista de intelectuali pentru sustinerea d-lui Basescu nu lasa nici o indoiala asupra modelului de conducator pe care il doresc ei pentru o Romanie care apartine de-acum cu acte in regula spatiului European. Un spatiu unde, ca urmare a acestui model politic, suntem, dupa cum se vede, tot mai izolati. Nu cred ca marii sfatuitori intelectuali ai dreptei de azi nu i-au citit pe inaintasii lor. Poate doar au uitat, "fermecati" de statura de mare om politic a actualului presedinte, atentionarea aceluiasi Bernea: "Exista o voluptate a puterii politice a celor care traiesc doar in plan social (...) Din aceasta voluptate nasc intotdeauna formele intoarse ale conducerii, asa cum sunt demagogia si tirania." Iar daca acum adeptii conducatorilor de acest gen nu atrag atentia asupra acestui aspect, nu numai ei vor plati mai tarziu. Ci si acest popor pe care acum il mint prin omisiune.