Domnule Dinu Flamand, ce insemnatate are prezenta acestei carti despre Nichita aici, la Salonul de Carte de la Paris?
Este un gest simbolic, evident. Important e pentru el sa fie tradus si este tradus deja in doua-trei antologii destul de bune. Cele mai bune au aparut anul trecut. Am remarcat mai cu seama prezenta lui intr-o colectie "Textuelle" unde sunt inclusi mari poeti... E o colectie care imbina date biografice si o mica antologie de texte de poezie sau de texte despre poezie. Nichita face si el parte din aceasta antologie. Eu cred ca el trebuie sa fie editat si tradus in continuare si de asemenea ca are nevoie sa intre in marea colectie de poezie de la Editura Gallimard. Iar asta s-ar putea sa vina. Noi inca facem pasi marunti spre marea consacrare europeana. Sunt mai mari sanse decat alta data. Nichita e inca in actualitate, poezia lui moderna inca este poezia de acum, nu e caduca, nu e depasita. Deci rabdare si sansa de a avea buni traducatori. Unul dintre ei este chiar un francez, este un tanar poet, care descoperindu-l pe Nichita si alti poeti romani, printre care si pe subsemnatul, s-a apucat si a invatat romaneste. Si acum, dupa vreo patru-cinci ani vorbeste impecabil romaneste. Probabil ca asta este sansa noastra, sa fim descoperiti de oameni care vin spre poezia romaneasca si spre limba romaneasca. Nu e vorba doar de locuitori care s-au nascut in limba franceza, ci de cei care s-au nascut si in poezie. Doua conditii nu usor de indeplinit...
Dvs. sunteti traitor la Paris. Cum se vede literatura romana de aici?
Anul trecut a fost mai bine decat in toti anii dinainte, a fost o actiune conjugata, cand au venit, daca nu ma insel, 12 scriitori. E vorba despre programul "Les belles étrangères", deci o echipa de scriitori care s-a deplasat in diverse localitati in Franta, totul a fost organizat de francezi, de Institutul National al Cartii, si care in felul acesta au marcat existenta literaturii romane actuale, in momentul in care si editurile din Franta au facut un efort sa traduca mai multe carti romanesti. Dar cu o floare nu se face primavara. Parerea mea este ca aceasta experienta trebuie reeditata si, de fapt, trebuie sa ajunga la o anumita continuitate. Prezenta romanilor la mai multe case de editura, in colectii vizibile si care sa creeze o existenta in comentariile din revistele de specialitate. Nu suntem deocamdata in faza respectiva, dar acum zic ca devine posibil.
Dumneavoastra si ceilalti romani care sunt aici faceti ceva pentru traducerea cat mai multor carti in franceza?
Eu n-as putea sa traduc, eu nu ma traduc pe mine. Important este ca noi sa fim tradusi, daca n-o sa scriem in franceza, iar eu n-o sa scriu poezie in franceza, pentru ca nu-mi place. Si important e sa fim tradusi de francezi. Dar ce putem face e sa ne semnalam prezenta si sa devenim interesanti pentru editorii francezi, ceea ce nu este chiar evident. Pentru literaturile mici, tarile care nu erau cunoscute si care au trait mult dincolo de Cortina de Fier sunt ca si inexistente. Trebuie sa se creeze ceva in jurul lor ca sa devina si literatura lor interesanta si vandabila si sa creeze o necesitate de a o cumpara. Romania nu este inca in faza respectiva, dar se vorbeste acum pentru prima data mai pozitiv despre ea de cand a intrat in UE si poate ca in felul acesta literatura romaneasca va profita de aceasta promovare.