Nu mai putin de 12 oleoducte si gazoducte vor traversa Balcanii, semn al extraordinarei concurente ruso-americane pentru controlarea traseelor uriaselor resurse de la Marea Caspica. Preocupate sa se sunteze reciproc, ocolind bastioanele strategice ale adversarului, Washingtonul si Moscova redeseneaza hartile energetice ale regiunii dupa criterii geopolitice, mai degraba decat economice.
Marele castigator pare deocamdata Bulgaria, pe teritoriul careia va trece atat oleoductul "american" AMBO (Albania-Macedonia-Bulgaria Oil), cat si "Transbalkanul" visat de Putin. Ambele proiecte au ca punct de pornire localitatea Burgas de la Marea Neagra. De aici, petrolul va porni spre Mediterana, o parte spre portul albanez Vlore (la Adriatica), o alta spre Alexandropolisul grecilor (din Egee).
Acordul de la Atena
Rusia, Bulgaria si Grecia au semnat, la 15 martie, acordul de cooperare pentru constructia si exploatarea oleoductului "Transbalkan".
In lungime de 280 de kilometri, acesta va transporta petrolul rusesc spre Europa, de la Burgas, de pe tarmul Marii Negre, la Alexandropolis, pe malul Marii Egee. Evitand astfel Turcia si Stramtoarea Bosfor. Dar si Romania, angajata intr-un alt proiect concurent: Constanta - Pancevo - Trieste.
Constructia oleoductului "Transbalkan" va fi incheiata pana in 2010 si va costa aproximativ un miliard de euro. Dupa ce va fi pus in functiune, acesta va transporta anual 35 de milioane de tone de petrol, urmand ca, in viitor, sa atinga o capacitate de 50 de milioane de tone/anual.
Propunerea initiala fusese ca cele trei tari sa-si imparta in mod egal actiunile la Transbalkan. In septembrie 2006, Vladimir Putin a vizitat Atena, urmat de primul-ministru rus Mihail Fradkov.
Ca rezultat al acestor contacte, Grecia si Bulgaria au acceptat conditiile Moscovei. Companiile rusesti - Gazprom, Rosneft si Transneft - controleaza acum 51% din actiunile de la Transbalkan.
Grecia si Bulgaria vor detine 24,5% fiecare, cu toate ca, initial, sperasera sa obtina cate 33,3%. Rusia va controla si infrastructura proiectului: benzinarii, depozite, docuri etc.
Ratiunile strategice, mai puternice decat cele economice
Oleoductul Transbalkan corespunde intereselor geopolitice actuale ale Kremlinului. "Rossiskaia Gazeta" scrie ca, prin acest oleoduct, Rusia va domina piata energiei din sudul Europei si va alimenta si pe aceasta cale tarile UE. In acelasi timp, Rusia va economisi banii dati Ucrainei, pentru folosirea teritoriului sau la transportul hidrocarburilor rusesti.
Ceilalti doi parteneri - Grecia si Bulgaria - nu pot decat sa se felicite deoarece vor castiga anual sume substantiale prin tranzitarea petrolului rusesc pe teritoriul lor.
Premierul elen Costas Karamanlis a declarat, dupa semnarea intelegerii: "Grecia si Bulgaria intra acum pe harta mondiala a resurselor energetice." Si a adaugat ca realizarea proiectului Transbalkan pana in 2010, "va ajuta la largirea pietelor mondiale de energie si va mari accesul la petrol, intr-o perioada cand aceasta resursa a devenit o problema de patrimoniu mondial".
La revenirea de la Atena, Putin a declarat pentru presa rusa ca "intreaga piata mondiala a energiei este interesata de proiectul oleoductului Transbalkan".
Potrivit unor studii, proiectul "Transbalkan" nu este insa si foarte rentabil. In schimb, confirma ambitia Rusiei de a investi in proiecte de energie, in scopuri pur geopolitice, afirma unii din criticii proiectului. "Alegand aceste rute, este clar ca Rusia este impinsa de considerente politice si nicidecum economice", este de parere Ariel Cohen, specialist in Studii privind Securitatea Energetica Internationala, in cadrul prestigioasei Fundatii "Heritage".
Cu alte cuvinte, oleoductul Transbalkan reprezinta inca un episod din crancena concurenta geopolitica dintre SUA si Rusia, pentru a-si impune fiecare dominatia in anumite regiuni considerate zone-cheie pe harta geopolitica a lumii. Asa cum este si sudul Europei. Prin construirea oleoductului Burgas-Alexandropolis, Rusia isi recastiga influenta in regiune, pierduta in cursul anilor '90, sub Administratia lui Boris Eltin.
Statele Unite, la randul lor, au cautat ani la rand sa blocheze acest proiect. Chiar in ajunul semnarii intelegerii dintre Rusia, Grecia si Bulgaria, la Atena a sosit o delegatie americana, in frunte cu subsecretarul de Stat pentru "Afaceri europene si eurasiatice", Matthew Bryza, intr-o incercare de ultim moment de a opri proiectul.
Dupa ceremonia semnarii acordului, premierul Karamanlis a declarat in mod explicit: "Nu vad de ce ar trebui sa discutam si cu altii acest proiect, in afara de cei direct interesati. Avem relatii bune si cooperam in diferite programe cu Rusia. Dupa cum avem relatii bune si cooperam in alte programe cu Statele Unite."
Potrivit lui Alexei Khaitun, profesor de economie la "Centre of Energy Policy", proiectul Transbalkan nu este prea rentabil din punct de vedere strict economic. In "Nezavisiamaia Gazeta" din 13 martie 2007, prof. Khaitun scrie ca, pentru a aduce petrolul rusesc la Mediterana, mult mai eficienta ar fi fost ruta prin Georgia si Turcia.
Traseul Baku-Ceyhan este de 1,5 ori mai scurt decat cel propus de Transbalkan. Cum se stie, insa, acest traseu a fost monopolizat de companiile petroliere americane, giganticul oleoduct Baku-Tbilisi-Ceyhan (BTC) fiind inaugurat in vara lui 2006, si "securizat" de alianta militara SUA-Turcia-Israel ("Tripla Alianta"). Oleoductul BTC va fi utilizat si de Israel, prin Ashkenazi si portul Eilat, ca beneficiar al petrolului caspic, din care o parte, Israelul o va exporta pe piata Asiei.
"Transbalkan" contra "BTC"
Statele Unite au creat oleoductul BTC tocmai pentru a evita teritoriul Rusiei. La randul ei, Moscova a evitat, prin Transbalkan, teritoriul Turciei. Astfel ca cele doua mari puteri, in mod vizibil, se confrunta pentru influenta in spatiul Mediteranei de Est, o noua zona geopolitica aflata in disputa.
Nici BTC nu a fost construit, la rigoare, din motive strict economice. Oleoductul BTC isi va putea dovedi eficienta - adica va deveni viabil din punct de vedere economic - doar atunci cand va putea transporta si petrolul din alte regiuni, sustin specialistii. S-a calculat ca BTC va deveni rentabil doar daca va transporta petrol din Kazahstan, din Uzbekistan si din Turkmenistan.
Totalul rezervelor de petrol din regiunea caspica - Kazahstan, Azerbaidjan, Turkmenistan si Uzbekistan - se cifreaza, conform estimarilor specialistilor la circa 15 miliarde de tone, in timp ce exportul din cele patru state din regiunea caspica, abia va atinge 130-150 de milioane de tone, in 2010.
Daca Kazahstanul, de pilda, va fi convins sa pompeze petrol pentru oleoductul american BTC, aceasta va determina ample schimbari politice, economice si sociale in Caucaz, in zona Marii Caspice precum si a Asiei Centrale. Dar va insemna totodata o crestere semnificativa a influentei SUA in intreaga regiune. Rusia, si chiar China si Uniunea Europeana, nu doresc, insa, acest lucru. Bruxelles-ul sprijina Rusia impotriva extinderii influentei americane in zona. Pe de alta parte, UE incearca sa-si intareasca pe cat posibil influenta in regiune.
La sfarsitul lui 2006, la Astana (Kazahstan) s-a semnat o intelegere intre UE si statele din regiunea Marii Caspice si a Marii Negre, in domeniul colaborarii energetice. Discutiile s-au focalizat pe crearea unei "piete energetice" legata de interesele consumatorilor din UE.
Aceasta intelegere a conturat ceea ce s-a numit "European Initiative for Central Asia", care a facut obiectul raportului din ianuarie a.c. al ministrului german de Externe, Frank Walter Steinmeier, la Consiliul Permanent al "Organizatiei pentru Securitate si Cooperare in Europa".
Putin si doctrina Rusiei ca "superputere energetica"
Constructia oleoductului Burgas-Alexandropolis face parte din actuala strategie geopolitica a Rusiei de a deveni o "superputere energetica", dupa cum a afirmat Putin la sfarsitul lui 2005. Potrivit acestei doctrine, Rusia isi va folosi enormele resurse de petrol si gaze naturale pentru a obtine influenta geostrategica. Acest lucru implica nu numai controlul asupra rezervelor energetice si a conductelor, dar si detinerea pachetelor majoritare de actiuni in terte companii de profil.
La inceputul lui 2006, Rusia a stopat doar pentru cateva zile furnizarea de gaz natural catre Ucraina, care livra mai departe gazul in tarile UE. Ceea ce a provocat un veritabil soc pe continentul european. Un an mai tarziu, la inceputul lui 2007, Rusia a oprit pentru scurt timp furnizarea gazului natural catre Belarus. Toate aceste manevre aveau scopul de a afirma, pe plan economic, pozitia de "superputere energetica" a Rusiei.
La sfarsitul lui 2005, Rusia a anuntat un proiect pentru construirea unui gazoduct nord-european, care ar urma sa alimenteze Germania, pe sub Marea Baltica, evitand astfel Ucraina si Polonia. Kievul si Varsovia au protestat vehement impotriva a ceea ce au numit "politica de excludere energetica practicata de Rusia". Importanta deosebita pentru Germania a viitorului gazoduct de sub Marea Baltica este data si de numirea, in pozitie de presedinte-director-executiv, a fostului cancelar german Gerhard Schröder (SPD), al carui salariu generos va fi achitat de acum incolo de Gazprom.
La sfarsitul lui 2006, compania ruseasca de petrol Transneft (implicata si in proiectul Transbalkan) a inceput constructia unui gigantic oleoduct de 4700 km, care va transporta petrol din regiunea Tayset (Baikal), la Oceanul Pacific, in portul Nahodka. Oleoductul va fi dat in folosinta in 2012 si va avea o capacitate de 80 de milioane de tone. Ceea ce va aduce Rusiei controlul a 6,5% din piata energetica a Asiei rasaritene si a Pacificului.
Rusia este pe locul doi, dupa Arabia Saudita, in materie de extragere si export a petrolului, si controleaza o patrime din totalul mondial al rezervelor de gaze naturale. Trebuie insa precizat ca Rusia detine rezerve de petrol si gaze naturale ne-exploatate, in timp ce cele din Arabia Saudita si Statele din Golf, incep sa se epuizeze.
Europa este extrem de dependenta de resursele energetice ale Rusiei, care furnizeaza 50% din totalul gazului natural si 40% din petrolul consumat de tarile UE.
Acest factor este crucial pentru a intelege noul rol geopolitic - de "superputere energetica" - pe care Rusia il joaca, mai ales dupa 2000. Si il va juca, cu siguranta, si in viitor.
Razboaiele SUA din Afganistan si Irak, stabilirea unui monopol american in exploatarea energetica din spatiul Orientului Mijlociu - Asia Centrala a ingrijorat profund Uniunea Europeana, care a incercat sa gaseasca alternative, orientandu-se spre Rusia, China si India.
Kremlinul a stiut sa speculeze foarte bine aceste contradictii ale Occidentului, impunandu-se repede ca marea altenativa a Europei la hegemonia militara si energetica a Statelor Unite. Este meritul lui Vladimir Putin, care a facut ordine interna, punand capat haosului din epoca Eltin, si a refacut autoritatea Rusiei pe plan extern, intr-o lume "unipolara" dominata copios, in ultimii 17 ani, de Statele Unite. A fost ajutat, desigur, si de explozia preturilor pe piata energetica. Numai din exportul de petrol si gaze naturale, Rusia inregistreaza acum un surplus comercial anual de circa 100 de miliarde de dolari. Ceea ce i-a permis sa-si creeze rezerve de aur cifrate, potrivit expertilor, la 300 de miliarde de dolari.
Din pacate, spectaculoasa revenire a Rusiei pe scena internationala nu s-a reflectat, deocamdata, in nici un fel, in ameliorarea conditiilor economice si sociale ale populatiei sale.
In ciuda enormului export de petrol, gaze naturale, electricitate, carbune, cetateanul rus este mult mai sarac decat cel din UE. Si, paradoxal, sufera de frig, desi Rusia a devenit o "superputere energetica" mondiala.
Rolul Turciei pe piata energiei din Balcani si din Sudul Europei
Turcia a devenit o problema pentru Rusia, in politica Moscovei de "superputere" energetica. De altfel, construirea oleoductului Transbalkan a urmarit in mod pragmatic sa evite Bosforul si Dardanelele, controlate de turci.
In primul rand, Turcia este parte a oleoductului american Baku-Tbilisi-Ceyhan, ca si a aliantei militare SUA-Turcia-Israel (Tripla Alianta). Inaugurat in vara lui 2006, oleoductul BTC este principalul rival al viitorului Transbalkan, si exprima rivalitatea energetica din regiunea de sud a Europei, dintre SUA si Rusia.
Practic, Turcia poate interveni ingreunand considerabil transportul petrolului rusesc de pe linia Baku-Novorosiisk. In anumite circumstante politice, ar putea chiar bloca aceasta ruta. De aceea, Rusia a tinut sa-si asigure prezenta pe piata energetica din sudul Europei, prin construirea oleoductului Transbalkan, care evita Turcia si cele doua stramtori controlate de aceasta.
In al doilea rand, Turcia incearca sa devina membru al Uniunii Europene, lucru care nu ar conveni deloc Rusiei. Aderarea Turciei ar atrage o crestere substantiala a taxelor pentru transportul petrolului si gazelor naturale - conform standardelor europene - ceea ce ar afecta toate intelegerile de pana acum dintre Moscova si Ankara. Aceastea ar fi sabotate, in plus, de prevederile anti-monopol ale legislatiei europene.
Pentru a intari relatiile energetice ale Turciei cu Rusia, Putin a sugerat ca Tupras (compania petroliera de stat a Turciei) sa intre in parteneriat cu compania Trasneft.
In ultimii ani, Turcia a ajuns un "jucator" extrem de important pe piata energetica a Europei, prin pozitia sa geografica. Totodata, Turcia - prin portul Ceyhan - va furniza petrol caspic Israelului, la Ashkenzi si Eilat, facand astfel din statul evreu un exportator energetic pe piata Asiei. Ceea ce va spori considerabil ponderea geopolitica a Israelului.
Uniunea Europeana, in cautarea alternativelor
Uniunea Europeana este profund dependenta de importurile energetice, cumparand din strainatate 82% din necesarul sau de petrol si 57% din cel de gaze naturale. Se crede ca, peste 25 de ani, aceasta dependenta se va accentua dramatic, importurile tinzand spre 93% si, respectiv, 84% din consumul total. Astazi, jumatate din importurile europene de gaze si 40% din cele de petrol provin din Rusia.
Cancelarul german Angela Merkel remarca faptul ca divergentele recente dintre Rusia si Belarus au demonstrat ca Germania este prea dependenta de energia importata din Rusia. De aceeasi parere este si Ernst Uhrlau, seful serviciului german de informatii (BND). Acesta crede ca securitatea energetica a devenit o tema centrala pentru siguranta nationala a tarii sale.
"The Federal Association of Energy Consumers" (VEA) a avertizat, la randul sau, asupra cresterii neincetate a dependentei Germaniei si tarilor UE de energia importata din Rusia. La Hanovra, presedintele VEA, Manfred Panitz, a declarat: "Ceea ce Rusia face acum fostelor republici ex-sovietice (Ucraina si Belarus, n.n.) ni se poate intampla si noua. Dependenta de Rusia poate deveni periculoasa." In ultimii ani, Germania a crescut importul de energie ruseasca de la 30% la 50%.
Cautarea unor surse alternative de energie pentru UE este insa dificila, deoarece ar putea antrena conflicte cu SUA, Japonia, China, India, care sunt permanent in cautare de resurse energetice.
Principalul motiv pentru care statele membre ale UE s-au aratat ostile razboaielor SUA din Afganistan si Irak a fost tocmai trecerea resurselor energetice din Orientul Mijlociu si Asia Centrala sub monopol american. Ceea ce a determinat o neasteptata apropropiere a europenilor de Moscova.
Germania are un program ambitios pentru cele sase luni de presedintie a UE. Berlinul a pregatit un plan pentru summitul din vara al UE. Planul se refera la securizarea energiei si materiilor prime, dupa principii comunitare.
Aceste eforturi sunt, insa, strans legate si de planuri pentru reinarmare. Deoarece Berlinul realizeaza in prezent faptul ca UE nu poate concura cu adevarat, cu Statele Unite decat prin cresterea propriilor capacitati militare. UE este prezenta militar doar in centrele de criza din Orientul Mijlociu si Africa. In primul rand in Liban, in Afganistan si in cateva state africane.
Cancelarul Angela Merkel afirma, la inceputul lui ianuarie 2007, intr-un interviu pentru "Times": "Pentru noi (europenii, n.n.) energia este la fel de importanta precum au fost, candva, carbunele sau otelul." Merkel se refera la originile Uniunii Europene, care s-a cladit in jurul "Comunitatii Europene a Carbunelui si Otelului". Cancelarul german a sustinut ca, acum, problema energetica ar trebui tratata dupa aceleasi vechi principii comunitare.
Balcanii, paradisul oleoductelor
"Transbalkan" nu este singurul oleoduct din regiune. In ultimii ani au fost incheiate intelegeri pentru construirea in Balcani a nu mai putin de 12 oleoducte si gazoducte. Semn al aprigii concurente in materie de energie, ca si al nevoilor tot mai mari de petrol si gaze naturale.
Ultimul acord in materie de oleoducte s-a incheiat la Zagreb (Croatia), intre cinci state: Romania, Serbia, Croatia, Slovenia si Italia. Acordul are in vedere demararea lucrarilor la oleoductul Constanta-Pancevo-Trieste, care va transporta petrol din Azerbaidjan si Kazahstan la rafinariile din nordul Italiei si din Europa Centrala. Cu o lungime de 1400 km, oleoductul va transporta zilnic 1,8 milioane de barili. Aproximativ 60 de milioane de tone de petrol pe an. Se estimeaza ca, ulterior, capacitatea de transport si prelucrare a petrolului va atinge 90 de milioane de tone de petrol pe an. Termenul de finalizare a oleoductului Constanta-Trieste este 2012. Costurile acestui proiect sunt estimate la aproximativ cinci miliarde de dolari.
Acordul de la Zagreb mai prevede ca traseul oleoductului Constanta-Trieste va putea fi utilizat si pentru transportul gazelor naturale.
Conditia orasului bulgar Burgas devine, in acest context, de-a dreptul paradoxala. La 28 decembrie 2004, Bulgaria, Macedonia si Albania au semnat la Sofia un memorandum de intelegere cu Ted Ferguson, presedintele proiectului AMBO (Albania-Macedonia-Bulgaria Oil), pentru construirea oleoductului "AMBO Trans-Balkan Pipeline". Oleoductul urma sa lege Burgas, de pe tarmul Marii Negre, cu portul albanez Vlore, de la Marea Adriatica, ocolind astfel Turcia, Bosforul si Dardanelele.
A urmat, apoi, la 15 martie, semnarea acordului "Transbalkan, intre Rusia, Bulgaria si Grecia". Noul oleoduct care va transporta petrol din acelasi port bulgar Burgas, de data aceasta la Alexandropolis, pe tarmul Marii Egee. "Tranbalkan" va transporta petrol rusesc. "AMBO Trans-Balkan Pipeline" va transporta petrolul extras de companiile ameriane din Marea Caspica. Astfel, Burgas a ajuns gazda a doua oleoducte aflate in mare concurenta, AMBO si Transbalkan, care reflecta rivalitatea energetica mondiala dintre SUA si Rusia.
De altfel, cererea mondiala ar putea sa creasca cu peste 50% in primele doua decenii ale secolului XXI, estima un raport din 2001 al lui "Center for Strategic and International Studies" (CSIS). Raportul ii avea ca autori pe senatorul Sam Nunn si pe fostul secretar pentru Energie, James Schlesinger. Acestia anticipau: "Golful Persic va ramane principalul furnizor de petrol de pe piata mondiala, cu Arabia Saudita in frunte. Daca estimarile expertilor sunt corecte, tarile din Golful Persic (Arabia Saudita, Kuweit, Irak, Iran, Qatar, Bahrein, Emiratele Arabe Unite, Oman) ar putea sa-si valorifice rezervele si sa suplimenteze productia mondiala de petrol cu circa 80% in perioada 2000-2020, daca vor aparea investitori straini. Iar Irakul si Iranul nu vor mai fi constranse de sanctiuni."
Raportul situa zona Marii Caspice, cea care furnizeaza petrol si pentru oleoductele din Balcani, drept a treia in topul regiunilor cu cele mai mari rezerve energetice neexploatate.