Liderul PD, Radu Berceanu, a avut dreptate, afirmand ca eventuala demisie a sefului statului - anuntata de mai mult timp de autorul acestor randuri sub forma unui scenariu posibil - ii pune in incurcatura pe politicieni. Ca si cand exercitiul unei prevederi constitutionale ar prinde nepregatita clasa politica. Balbaielile adversarilor lui Basescu ar trebui descifrate. Pentru ca, in functie de ele, le putem masura forta reala. Capacitatea ofensiva, puterea de a prelua initiativa si de a-si invinge adversarul.
In momentul in care criza politica declansata de Basescu in scopul adjudecarii intregii plaje a puterii, lupta impotriva coruptiei si grupurilor ilegitime de interse fiind un simplu pretext si, mai ales, cand acelasi Basescu a intrat in conflict deschis cu Parlamentul Romaniei, care este cea mai importanta institutie democratica, era limpede ca, intr-un fel sau altul, se va ajunge unde ne aflam azi. Comportandu-se ca un lider anti-sistem, Basescu trebuia ejectat. In mod democratic. Pentru ca numai astfel societatea se poate apara de pericolul unei autocratii sau dictaturi. Or, eliminarea democratica a lui Basescu nu putea fi facuta decat pe calea catorva articole prevazute in Constitutie. Fie prin suspendare urmata de referendum si demitere, fie acuzandu-l de inalta tradare, fie determinandu-l sa-si dea demisia. In oricare dintre variantele de mai sus, inevitabil se ajungea la anticipate prezidentiale. Pentru care, oricum, partidele trebuie sa se pregateasca. Si atunci, cum se explica ezitarea sesizata nu numai de fruntasul PD, ci si de alti analisti, intre care ma numar si eu?
Aparent, balbaielile adversarilor lui Basescu, pe care le voi analiza acum, pot sa ne indice faptul ca proiectul suspendarii sefului statului a fost o fumigena. O manevra de tip politicianist. O modalitate prin care partidele din opozitie au incercat sa-si arate muschii. Fara a intentiona cu adevarat sa-l suspende pe Basescu. Daca este adevarat, daca PSD, PRM si PC nu au dorit altceva decat sa aiba de acum incolo un presedinte slab, tinut prizonier sub amenintarea eliminarii sale, atunci intreaga actiune este nu numai imorala sub aspect politic, ci si natanga. Pentru ca, acest personaj politic nu poate fi tinut in cusca. El poate fi tolerat ca presedinte jucator intr-o republica prezidentiala, daca asta doreste clasa politica, sau poate fi inlaturat. O cale de mijloc nu mai exista, de vreme ce conflictul generat de Basescu a devenit ireconciliabil. Primul pas inapoi l-a facut un important partid din opozitie, PRM. Nu exclud ipoteza ca unul dintre motive sa fie si faptul ca PRM este consecvent in a refuza sa sprijine un guvern din care face parte si UDMR. Intrucat Basescu este in conflict nu numai cu Parlamentul, ci si cu Guvernul, Corneliu Vadim Tudor si-a facut socoteala ca, eliminandu-l pe Basescu, il va intari implicit pe Tariceanu, aliat cu UDMR. Oricum, pasul inapoi a fost facut. Poate ca urmeaza negocieri pe aceasta tema intre celelalte partide din opozitie si PRM. Corneliu Vadim Tudor ignora, insa, o realitate. Si anume, faptul ca, aflat in fruntea unui partid destul de puternic, el insusi bucurandu-se inca de privilegiul de a avea un punctaj electoral deasupra PRM, ar putea candida la anticipatele prezidentiale cu unele sanse de succes. Si, oricum, ar obtine un avantaj cert, negociindu-si in turul doi voturile. Desi PSD, oficial, sustine ca va merge pana la capat la suspendare, etajele inferioare ale partidului au inceput sa ezite. Uitand ca ar putea castiga presedintia prin propriul candidat. Numai PC este consecvent. Iar liberalii sunt duplicitari.
De ce nu cred in mitul victoriei lui Becali si nici in posibilitatea lui Basescu de a castiga un nou mandat voi explica luni.