Talent ÅŸi perseverentă sunt cele două calităti care l-au făcut pe Ion Banu să devină unul dintre cei mai apreciati croitori din tară. Ba mai mult, să devină croitorul Casei Regale. Mai precis, se ocupa de tinutele militare ale Regelui Mihai, cunosc�ndu-l �ndeaproape pe vremea c�nd acesta era Voievod de Alba-Iulia ÅŸi fusese numit sublocotenent. Experienta sa bogată, acumulată �n perioada interbelică, nu putea răm�ne �n umbra vremii.  BucureÅŸtiul de altădată a avut o mare traditie �n modă, iar �n frumoasa perioadă c�nd ÅŸi-a căpătat faima de micul Paris, a scos la iveală meseriaÅŸi ÅŸi designeri buni. Atelierele ÅŸi magazinele lor se �ntindeau de-a lungul Căii Victoriei, iar acolo găseai lucruri care rivalizau cu cele de la Paris sau Viena. Pe vremuri, ca să obtii aprecierea Casei Regale a Rom�niei �n materie de haine, trebuia să ai, pe l�ngă experientă, har, inspiratie ÅŸi... diplomatie. Să nu omitem că �mbrăcămintea-standard a celor patru regi ai Rom�niei a fost haina militară.  DIN �NT�MPLARE. Pasiunea ÅŸi talentul lui Ion Banu (născut la 2 februarie 1914, �n Comarnic) pentru "croitorit" au apărut de la o v�rstă fragedă. O pătanie l-a făcut să descopere că are m�nă bună: "Aveam vreo 5-6 ani ÅŸi mama mi-a cumpărat un costumaÅŸ, cu ocazia Sărbătorilor de PaÅŸte. AÅŸa se obiÅŸnuia atunci. Trebuia să primeÅŸti un lucru nou, ca să-ti meargă bine tot anul. Nu ÅŸtiu cum am reuÅŸit, dar, din joacă, am agătat haina ÅŸi am rupt-o din fată p�nă-n spate. N-am spus nimănui de pătanie. Am luat frumos hăinuta, m-am dus �n magazie ÅŸi am cusut-o de m�nă. După aceea, am călcat-o pe un butuc de lemn ÅŸi am presat-o at�t de bine �nc�t nu s-a cunoscut o perioadă bună că haina a fost ruptă".  Si-a dorit dintotdeauna să devină inginer, �nsă părintii nu l-au putut ajuta �n acest sens. AÅŸa că a plecat singur să facă meserie. "Ambitia mea era să fac o meserie bună. Dar, dacă nu am putut să dau la Inginerie, atunci mi-am zis să fiu un maistru iscusit, ca să obtin un venit la fel de bun ca al unui inginer. Si aÅŸa s-a ÅŸi �nt�mplat." �n această meserie migăloasă s-a "modelat" de la 13 ani. La 16 ani era deja lucrător-croitor, căut�nd �n permanentă să se instruiască ÅŸi să fie cel mai bun. La 20 de ani era patron de atelier cu toate actele �n regulă, iar pe vremea aceea, ca să deschizi o firmă, era necesară sustinerea unui examen la Camera de Muncă.  ï¿½n perioada stagiului militar, Ion era preferatul tuturor ofiterilor superiori datorită m�inilor sale "de aur". La expirarea termenului stagiar nu a fost lăsat să plece ÅŸi l-au făcut maistru-militar. "Pentru că mă specializasem �n tinute militare, eram căutat de toti locotenentii ÅŸi generalii care făceau parte din Consiliul Regal. Dar cel mai des �l �mbrăcam pe aghiotantul Regelui Mihai, colonelul Bosi. La un moment dat, au hotăr�t să mă angajeze croitorul Casei Regale.  NEPRETENTIOS. La v�rsta de 25 de ani, Ion Banu era recrutat ca maistru-croitor la Batalionul de V�nători de Munte, Sinaia, proprietatea Majestătii Sale, Regele Mihai de Hohenzollern-Sigmaringen. L-a cunoscut �ndeaproape pe vremea c�nd acesta era Voievod de Alba Iulia ÅŸi fusese numit sublocotenent. "Fiind maistru, eram chemat la Castelul PeleÅŸ de fiecare dată c�nd venea Regele de la BucureÅŸti ca să-l pregătesc de festivităti. �i ajustam sau �i croiam tinutele militare, din care nu lipseau accesoriile � decoratiile ÅŸi insignele erau la loc de cinste".  Prin renuntarea Principelui Carol la tron, fiul sau, Mihai, a devenit moÅŸtenitorul tronului �n 1925, la v�rsta de 3 ani. Peste numai doi ani va deveni rege, deoarece Ferdinand I a murit �n noiembrie 1927, răpus de cancer. �n v�rstă de numai 5 ani, micul rege nu este �mbrăcat �n uniforme militare, apăr�nd �n fotografiile oficiale �n cămăşi sau maieuri albe, sau chiar �n costum de baie. �nsă tatăl său va schimba "politica" vestimentară a fostului rege-copil după �ntoarcerea pe tron, �n iunie 1930. Mihai a fost numit "Mare Voevod de Alba-Iulia", ÅŸi costumat �n concordantă cu statutul sau, �n uniforma militară.  "La Castel, Regele Mihai stătea de marti p�nă vineri, c�nd pleca la BucureÅŸti pentru chestiuni arzătoare" �şi aduce aminte domnul Banu de �nceputul relatiei sale profesionale cu Majestatea Sa. "�n primăvara anului 1947, trebuia să fiu trimis �n Franta pentru obtinerea diplomei de angajare pentru postul oferit. S-a revocat �nsă ordinul plecării mele pentru că se �mirosise� abdicarea Regelui. Stiind faptul că unitatea mea urma să fie mutată la SighiÅŸoara, la 13 martie 1947, am cerut demisia la cerere ÅŸi am primit aprobarea trecerii �n rezervă. Patru zile mai t�rziu, unitatea mea defila deja la gară", spunea fostul maistru-croitor. "Regele Mihai nu era un personaj pretentios ÅŸi nu vorbea de sus. Ba, dimpotrivă. Singurul lucru pe care nu putea să-l suporte era să nu fii punctual. At�ta tot".  ï¿½n perioada războiului, iscusitul croitor a fost chemat de Comandantul Aviatiei engleze, MareÅŸalul Stephenson, care i-a cerut să-i facă echipamente sport. "De c�te ori mergeam la el, MareÅŸalul vorbea cu mine doar prin translator. La finalul războiului, MareÅŸalul a fost at�t de impresionat de "capodoperele" mele �nc�t a vrut să mă ia cu el �n Anglia. Am refuzat, dar mai t�rziu mi-a părut rău că nu am acceptat acea propunere generoasă". "E păcat de meseria pe care o cunoÅŸti să-ti pierzi timpul de pomană aici. Eu te voi face un mare domn", i-a spus MareÅŸalul talentatului croitor.  După abdicarea Regelui, domnul Ion Banu ÅŸi-a continuat meseria ca patron de atelier, la Sinaia. "Pe l�ngă croitorit ÅŸi schi de performantă, o altă mare pasiune a mea au fost motocicletele. Pe atunci aveam o motocicletă nemtească Victoria, cu care am străbătut tara �n lung ÅŸi-n lat. Un litru de benzină era 1 leu ÅŸi 50 de bani", �ncheia domnul Banu un capitol din povestea vietii sale.  COCHETA. �n afara amintirilor domnului Ion Banu, legate de tinutele Regelui, �nt�mplarea a făcut ca doamna Marina Tudoran, vecină cu bătr�nul croitor din Sinaia, să aibă amintiri legate de tinutele Reginei Maria. "De la mama ÅŸtiu că Regina Maria avea un cult pentru portul popular rom�nesc, fapt pentru care a creat ateliere de productie ÅŸi creatie �n incinta Castelului unde făceau costume extrem de rare, de elegante, pentru anumite zile nationale c�nd ea �nsăşi �mpreună cu domniÅŸoarele de onoare ÅŸi cu fetele din anturaj le purtau." Pasiunea ei specială pentru costumul popular rom�nesc a creat astfel o adevărată modă. Majoritatea fetelor de măritat din perioada c�nd Maria era Principesa MoÅŸtenitoare aveau �n garderoba lor c�te un costum popular. "Tot de la mama mea ÅŸtiu că Regina Maria era o mare cochetă (domniÅŸoarele care o admirau, printre care ÅŸi mama mea, aveau ocazia să o vadă pe aceasta merg�nd cu ÅŸcoala, cu �nvătătorii ÅŸi profesorii lor la colindele de PaÅŸti) ÅŸi o mare admiratoare a culorii mov. De aceea la �nmorm�ntarea ei sicriul a fost ornamentat cu voal mov", subliniază Marina Tudoran.  Europeană prin educatie ÅŸi prin mentalitate, Regina Maria nu ÅŸi-a ascuns niciodată preocuparea pentru vestimentatie ÅŸi slăbiciunea pentru bijuterii ÅŸi parfumuri. Devenită regină �n 1914, �n prag de război, Maria va adopta ca vestimentatie oficială uniforma de RoÅŸiori, dar ÅŸi veÅŸm�ntul alb de soră medicală. Din dorinta de a fi c�t mai plăcută ÅŸi de a-i impresiona pe cei cu care venea �n contact, Regina Maria era foarte interesată de aspectul ei. Toaletele, achizitionate de la Casa Patou din Paris trebuiau să-i pună �n valoare distinctia ÅŸi frumusetea, să impresioneze prin fast ÅŸi strălucire.  Pentru achizitia unor toalete somptuoase, trecea peste temutele restrictii ale regelui Carol I. O contemporană o descria �n felul următor: "�mbrăcată �ntotdeauna �n rochii frumoase ÅŸi de mare efect din tul vaporos ÅŸi muselină, �mpodobite cu techini sau pene ori brodate". Bijuteriile ei erau minunate, iar Carol I achita notele de plată ale acestora. Coroana ei din aur, cunoscută din fotografiile istorice care redau frumosul profil al Reginei cu această impresionantă podoabă pe cap, reprezintă o inestimabilă piesă de artă lucrată la comanda familiei princiare de Casa pariziana Falize. Printesa Maria sugera celor cu care venea �n contact imaginea unei actrite ÅŸi nu a unui personaj princiar. "Frumoasa regină se regăsea �n mătăsuri de brocart ÅŸi voaluri vaporoase, purta bijuterii grele, primitive aproape, imaginate pentru a se potrivi cu decorul", aÅŸa o descria Printesa Ana Maria Calimachi.  UNIFORMA. Desigur, este necesară o trecere �n revistă a vestimentatiei regilor Rom�niei. �ncă de la instalare, Principele Carol I de Hohenzollern-Sigmaringen (a urcat pe tronul Rom�niei la 10 mai 1866) a adoptat ca �mbrăcăminte oficială uniforma de ofiter, �n primul r�nd pentru a-ÅŸi spori autoritatea �n conditiile �n care multi �l considerau un "venetic". Carol I le-a impus ÅŸi membrilor familiei regale comportamentul ÅŸi veÅŸm�ntul său sobru. Chiar ÅŸi la �nt�lnirile particulare cu politicienii rom�ni regele apărea �mbrăcat �n uniforma militară, ceea ce impunea o atmosferă sobră, cazonă. P�nă �n ultimele clipe ale vietii, Carol I a apărut �mbrăcat �n unifoma de ofiter, veÅŸm�nt �n care a ÅŸi fost �ngropat. Carol I nu a avut urmaÅŸi, succesor fiind desemnat nepotul său, Ferdinand. Acesta a adoptat stilul militar de �mbrăcăminte al unchiului său, chiar ÅŸi la �nt�lnirile particulare. Chiar dacă uneori adopta o tinută "civilă", c�nd se �nt�lnea cu apropiatii săi sau cu politicienii, �n ceremoniile oficiale tinuta militară s-a mentinut, fiind simbolul autoritătii monarhiei. Carol al II-lea apare �ncă de mic �n fotografiile oficiale �mbrăcat �n uniforma militară. Mai t�rziu, pentru a sugera apropierea de "talpa tării" a fost fotografiat chiar ÅŸi �n straie de ciobănaÅŸ. Dar nu degeaba Carol al II-lea ÅŸi-a atras porecla de "regele-playboy": vestimentatia sa a devenit, cu timpul, adecvată acestui statut. �nsă, după ce va deveni rege (iunie 1930), Carol al II-lea va adopta ÅŸi el tinuta militară.  EPILOG. La putin timp după interviu, Ion Banu a murit, la v�rsta de 93 de ani. Nefericita �nt�mplare ne-a dus cu g�ndul la o coincidentă uluitoare. Croitorul oficial al reginei Marii Britanii, Sir Hardy Amies, a �ncetat din viată �n 2003, tot la v�rsta de 93 de ani. Sir Hardy a petrecut 48 de ani �n serviciul reginei. Tot el a creat hainele printesei Diana ÅŸi actritei Vivien Leigh. A fost numit �n functia de croitor oficial al reginei �n 1955 ÅŸi a creat pentru aceasta zeci de modele �n fiecare an, de la rochii de bal p�nă la haine de zi cu zi. Amies ÅŸi-a deschis o casă de modă �n 1946 ÅŸi ÅŸi-a creat un stil considerat de rivalii săi "bătr�nesc ÅŸi lipsit de elegantă". TotuÅŸi, respectul său pentru dorinta reginei de a purta haine mai degrabă confortabile dec�t elegante i-a adus, �n 1989, un titlu nobiliar.  Ion Banu, chiar dacă nu a fost recompensat cu un titlu nobiliar, a dus cu el, dincolo, prestanta unor tinute ce apartin vremurilor demult apuse.  Muza Regelui Ferdinand, cea purtătoare de norocMarina Tudoran are o amintire specială legată de Casa Regală a Rom�niei. "Bunicul meu era o persoană extraordinar de pedantă ÅŸi educată ÅŸi tinea o parte din registrele contabile ÅŸi de achizitii ale Casei Regale de Hohenzolern la Castelul din Sinaia. �ntruc�t era o persoană jovială, făcea parte din anturajul Regelui Ferdinand �n mod special, deoarece erau destul de apropiati ca v�rstă. El era invitat să joace �n fiecare zi de joi a săptăm�nii biliard. Acest lucru nu se petrecea la Cazinoul din Sinaia, ci la o viliÅŸoară situată l�ngă actualul Hotel Stăvilar care mai apoi a devenit muzeul de ceramică al Castelului PeleÅŸ Sinaia (Vila Ceramica). Acolo, �n fiecare joi, Regele Ferdinand obiÅŸnuia să joace biliard �mpreună cu prieteni foarte apropiati, unii chiar �n slujba lui. Acesta avea un respect deosebit pentru salariatii săi ÅŸi o pretuire deosebită ÅŸi pentru familiile lor. Bunica mea era o femeie extrem de frumoasă, t�nără ÅŸi se �mbrăca deosebit. A atras, desigur, atentia ÅŸi admiratia Regelui Ferdinand. Astfel �nc�t acesta, c�nd avea �nt�lnirile pentru jocul de biliard, �l ruga pe bunicul să fie �nsotit ÅŸi de bunica mea, �ca muză ÅŸi purtătoare de noroc�, după cum �i spunea Ferdinand. Din păcate, această viată frumoasă a bunicii mele s-a terminat �n 1929 o dată cu decesul bunicului".