Nu-i cer presedintelui sa se pupe cu Tariceanu, nici lui Tariceanu sa-l imbratiseze pe Basescu, dar cind disputa lor costa Romania, am dreptul sa le pretind sa se astimpere.

Presedintele declara ca nu mai e cale de intoarcere in relatia lui cu premierul, fiindca acesta se afla sub influenta cercurilor oligarhice. De acord. Dar la fel de bine Tariceanu ar putea sa-i scoata ochii lui Basescu din cauza presiunii exercitate asupra lui de cercul reprezentat de Elena Udrea. Sau asta nu se pune?

Cruciada antioligarhica a lui Traian Basescu, pe care o inteleg pina la un punct, scirtiie din titini cind in spatele ei stau la pinda rechinii mici. Sa-i dam la cap lui Patriciu, ca sa-i facem loc lui Cocos? Sa ne batem cu pumnii in piept ca reziliem nu stiu ce contracte cu strainii, ca sa ne vedem cu baietii de la Golden Blitz, cistigatori de licitatii in calitate de experti in drumuri, desi singura lor expertiza dovedita sint micii de pe gratarele restaurantului cu acest nume?

E adevarat ca mult mai periculos e ca premierul sa faca pe closca unor persoane care vor sa manipuleze politica interna prin intermediul unor pirghii cu actiune subterana. Dar asta nu e o scuza pentru nici unul dintre ei ca fonduri europene nerambursabile au fost irosite. Stiu ca exista o certa imbecilitate guvernamentala in aceasta privinta. Administratia noastra, inca de pe vremea lui Nastase, se uita la banii europeni nu ca la niste fonduri de dat pentru proiecte, ci ca la niste bani din care se poate trage macar comisionul manipularii. Nici presedintele, nici premierul n-au sarit in sus ca Romania pierde bani buni, la fel cum au facut-o pe vremea guvernarii Nastase.

Daca Basescu ar fi vrut ca intr-adevar sa-i dea o lovitura mortala de imagine premierului, ar fi trebuit sa-l intrebe cum sint cheltuiti banii europeni pe care Romania nu trebuia sa-i dea inapoi. Presedintele s-a lasat manevrat de Elena Udrea, cea care a lansat povestea ultimului bilet al lui Tariceanu - o prostie.

Tariceanu, cel care are directa raspundere a gestionarii fondurilor nerambursabile de la UE, a fost la rindul sau mai preocupat sa i-o traga lui Basescu decit sa cheltuiasca banii europeni. Cu privirea lui de caprioara inocenta si cu o gindire de tip alege-s-ar praful, premierul a escaladat culmi de iresponsabilitate de neatins. N-a vrut alegeri anticipate, fiindca Romania era inundata. Dar daca ii ardea buza pentru soarta tarii, cum de nu si-a pus cizmele de la inundatii si pentru cheltuirea banilor comunitari?

La rindul sau, fostul proprietar al unei fabrici de inghetata, devenit presedintele tarii, ar fi trebuit sa sara la beregata Guvernului, fiindca nu e in stare sa cheltuiasca bani veniti pe gratis.

Asta nu conteaza, par sa fi gindit amindoi. Noi avem chestii mult mai importante de impartit. Unul cu rechinii mari, celalalt cu rechinii in curs de dezvoltare.