Cit de mult s-a urlat in Romania despre libertatea de expresie! Cam tot atit cit s-a urlat despre Securitate, despre mineri, despre Iliescu, despre coruptie si justitie. Si s-a rezolvat cam tot atit de putin pe cit de mult s-a urlat.

De prea multe ori libertatea de expresie a fost definita prin raport cu puterea politica. In Romania aceasta libertate nu a fost definita si in raport cu un intreg sistem care are tendinta sa obscurizeze informatii economice sau politice. La noi, te chemi jurnalist adevarat daca injuri toata ziua puterea. Dupa o definitie a lui Ion Cristoiu (pe care el n-o mai respecta de mult timp), in momentul in care se schimba culoarea politica a Guvernului sau a presedintelui, trebuie sa iti schimbi automat credintele. Nu avem, asadar, de-a face cu o lupta propriu-zisa pentru conditii normale de exprimare, ci, mai curind, cu o poza a jurnalistului in mare luptator. Nu conteaza ce crezi, important e sa te faci ca lucrezi.

Cristoiu avea dreptate. O ancheta grea despre fraierirea a milioane de clienti de catre o mare companie n-ar stringe niciodata atitia cititori cit ar stringe un luptator pentru independenta care le zice bine, ca-n Caragiale. E plin de oameni care cer de fapt libertatea de a urla impotriva cuiva. Or, daca e sa facem o analiza pe text, libertatea de expresie are prea mult de-a face cu estetismul enervant al pamfletului si prea putin cu asumarea unei opinii curajoase. De aia se aude mereu „ce bine le zice, dom’le!". Foarte rar ai s-auzi „mda, la asta nu m-am gindit!". Se cauta confirmarea unei opinii deja formate sau se cauta placerea de a injura pe cineva. Am auzit un sustinator al lui Basescu aratindu-se foarte multumit de felul in care i-o „tragea" Popescu, tocmai pentru ca nu se discuta la nivel de ideologii, ci la nivel de „expresivitati".

Un caz deseori invocat atunci cind vine vorba despre dreptul la libera exprimare este acela al lui Larry Flint. O feminista observa cindva ca un pornograf va avea intotdeauna mai multa libertate de exprimare decit o tipa fara bani care a suferit un abuz din partea unui pornograf. Una e sa te exprimi liber la CNN, alta e sa-ti spui parerea pe un blog cu doi cititori. Nu mai e vorba de libertate, ci doar de expresie. Si uite asa se face mai mult tam-tam pe seama oprimatului de sistem Flint, decit pe seama multor alte cazuri mult mai grave.

Observ acum o frica de corectitudinea politica inainte sa fi existat asa ceva pe aici vreodata. Intelectualii sau oameni de media, familiarizati cu situatia din Vest, tind sa faca o regula din abuzurile comise in numele corectitudinii politice. Evident, se fac bancuri cu gay, cu evrei, cu tigani peste tot. Evident, unele sint dure, depasesc orice limita. Dar nu poti pretinde ca nimeni sa nu ti se impotriveasca atunci cind glumesti astfel. Si pe mine ma irita reactiile disproportionate ale CNA care trece cu vederea excese becaliene si sanctioneaza repede Parazitii sau Circotasii.

Pe de alta parte, ma apuca depresia cind aud ca libertatea de exprimare inseamna doar libertatea de a spune cum imi bat iubita cu sete si apoi o scot la produs (a se vedea zona hip-hop) sau doar dreptul de a ride de gay-ii „anormali".