La „Ultima ora", pe Realitatea TV, dl Oltean de la PD, mustaciosul acela grizonant, cu o dictie impecabila, si dl Ponta, tinarul animal politic sfisietor de sincer, au avut o confruntare hazlie. Printre puseuri de luciditate interesata si vrajeala de partid, cei doi au ajuns la un soi de disputa joviala legata de sportul preluarii reciproce a primarilor, sport pe care PSD si PD il practica din vremuri ancestrale. Ponta ii reprosa lui Oltean ca nu a desprins falcile pedistilor teritoriali de pe ciolanelul din coloniile judetene cu ocazia celei mai recente iesiri de la guvernare. Ocazia a venit pentru Oltean ca o manusa de box sau, ca sa fiu si mai fidel cu alura aristocratica a dinsului, ca o manusa din aia de sudor, cu care s-a intins in mujdei si icre negre. Provocat de Ponta cel vinjos, care se-nfoiase precum un curcan scapat dintr-o conserva, pedistul si-a adus aminte de vremurile cind cei de la PSD „i-au luat" 12 primari pe care „i-a recuperat" ulterior pentru „ca erau ai lui". Expresia asta atit de reusita, „erau ai mei", a stirnit un haz general in platou. Ponta a ris si el, Oltean la fel, s-au distrat oamenii. Ca niste mafioti batrini, care chicotesc complice la un espresso scurt amintindu-si de vremurile cind isi racolau unul altuia locotenentii pentru diverse activitati murdarele. Simpatici politicienii astia, dom’le! Asta imi place mie la ei! Nu exista dusmanii irevocabile, ura e balcanica, dulce si suava ca o garofita. Azi te certi, miine te impaci, hai noroc, sanatate, cind ne-o fi mai rau, ca acum sa ne fie! Ca-n faza aceea standard din filmele americane in care killerul tinteste teasta victimei si inainte sa traga il asigura ca nu e nimic personal. Pai, da, politicienii profesionisti n-au nimic personal cu cetatenii.