Figura filantropului revine in prim-planul mediatic. Cel mai bogat dintre paminteni, Bill Gates, a devenit recent si cel mai generos. El soseste in domeniul solidaritatii echipat cu trei principii.

Cel dintii sustine ca banii privati vor eficientiza politica statelor industrializate in directia „asistentei pentru dezvoltare". Al doilea releva necesitatea de a planifica actiunile caritative dupa riguroase criterii manageriale. Al treilea, dar nu si cel de pe urma, asuma convingerea morala ca realizarea individuala implica sensibilitate activa fata de intregul umanitatii. Sa le luam pe rind.

Instrument politic al dialogului Nord-Sud, „asistenta pentru dezvoltare" a fost traditional operationalizata prin agentiile specializate ale ONU sau prin mijlocirea unor structuri de tip UE, G8, USAID. O putem compara cu o trusa de prim ajutor, la capatiiul unui accidentat. Toti am vazut - pe cind telejurnalele ne aratau si altceva decit mizeria interna - avioane pintecoase din care se descarca, sub privirea unor mase famelice, saci cu faina, cutii cu lapte praf, vaccinuri si alte marfuri de prima necesitate. E mai bine decit nimic, insa e clar ca problemele endemice (subdezvoltarea, dezastrele razboiului interetnic sau epidemiile) nu pot fi solutionate prin abordari punctuale, de ordin „pompieristic". Iata de ce managementul operatiunilor filantropice joaca un rol tot mai pregnant. E decisiv sa investesti in cercetare, sa subcontractezi ONG-uri, sa cultivi o viziune bazata pe tratarea integrata a unor fenomene care, pe teren, se inlantuie pervers. Trebuie sa vezi legatura dintre contrafacerea medicamentelor, analfabetism, violenta sectara, coruptie si deficitul democratic. Pentru ca situatia unor grupuri aflate in extrema urgenta sa se amelioreze, ai interesul sa controlezi tot „lantul trofic" al cataclismelor umanitare. Aminteam, in fine, dimensiunea morala a campaniilor de acest gen. Calibrul etic al proiectelor asumate de Bill Gates nu surprinde. Stim cit de modest este domnul din Silicon Valley, care prefera sa influenteze istoria omenirii mai mult decit bilantul industriilor de lux. Adevaratul orgoliu - esential diferit de vanitatea acumularilor materiale - il determina pe fondatorul Microsoft sa redescopere, in plina secularizare, sentimentul crestin. Acest profet al revolutiei tehnologice adinceste un trend aparut inaintea lui si care-i va supravietui. Importanta este insa tocmai exemplaritatea optiunilor sale, puterea lor de a multiplica semnalul unei noi atitudini.

Nu e un secret faptul ca, prin metode larg indoielnice, au aparut si in societatea noastra cetateni superbogati. E vorba despre „Top 300", precum si de cei care - din felurite motive - n-au dorit sa figureze pe lista. Cei mai multi dintre acesti Cresus au plecat acasa cu economia nationala, mai ales in anii ’90. Altii, mai rari, pentru ca au fost mai destepti, au mizat pe loviturile de bursa sau pe cresterea fabuloasa a pietei imobiliare. Cert este ca o parte insemnata din PIB e cazata in conturile lor. Si-au format un circuit inchis, cu politii private, garduri electrificate, servicii de informatii si locatii selecte, unde „prostimea" de afara nu are ce cauta. Au platit facturi la Burj al-Arab, au comandat bijuterii la Van Cleef&Arpels, au vinat elefantul in Kenya, zboara cu jet-ul personal, conduc „dream cars" si isi intretin narcisic stocul de amante. Practic, aproape nici unul dintre acesti nababi nu pare interesat de ce se intimpla in miezul societatii romanesti. Agenda lor contine doua obiective perfect rationale si egoiste: cum sa-si ingroase cifra de afaceri si cum sa influenteze politica pentru a-si proteja (prin lege, daca se poate) averile dobindite. In rest, duca-se. N-o sa-i vedeti prea curind sponsorizind cultura, ajutind Biserica sau gindindu-se, alaturi de elita intelectuala, cum sa facem din integrarea europeana o poveste de succes cu cit mai putine ingrediente asistentialiste.

Singurul care face spagatul peste falia polarizarii sociale este dl Gigi Becali, supramediatizat pentru programul sau de miluire in direct a unor sinistrati. Populist de vocatie, acest om simplu - care minuieste din afara Parlamentului un cocktail Molotov pe baza de ortodoxie si fotbal - are toate sansele sa marcheze anii postaderare mai vizibil decit colegii sai miliardari. Asemenea unui Bill Gates penibil travestit in straie de oier bizantin, el pare cel putin sa admita adevarul ca lumea e facuta si pentru altii.

„Bogatul nemilostiv" din parabola evanghelica nu poate primi voturi si nici respectul sincer al comunitatii din care face parte. Pentru a intelege asta, se cuvine sa mai rasfoiesti din cind in cind Biblia. Sau macar sa-ti angajezi un povestitor, asa cum face probabil dl Becali seara, dupa ce-si parcheaza Maybach-ul in curtea palatului pe care tocmai si l-a cumparat.