Bilant cu Vladimir Putin

Atunci, in prima jumatate a anilor '90, a devenit clar ca liberalii ideologizati nu sunt in stare sa tina tara sub control. Puteau sa faca acest lucru doar oamenii de afaceri, oameni categorici, dar straini de sentimentele democratice ale perioadei de tranzitie, oameni de afaceri pentru care asa numita societate civila a fost un personaj colectiv al unei povesti vrajitoresti. Iar statul, a fost nici obiect de prosternare, sau obiect sacru de slujire, ci instrument de privatizare si de aparare a celor privatizate. Acesti oameni l-au tarat pe Boris Eltin pentru un al doilea mandat. Tot ei l-au propus ca succesor pe Vladimir Putin.
Adevarata misiune a celui de-al doilea presedinte a constat si consta in a: apara marile proprietatei ale oamenilor cu greutate si care l-au propulsat la putere; crea conditiile pentru transformarea, la timp, in bani lichizi acestor proprietati, precum si puterea ca atare; pregati terenul pentru legalizarea rezultatelor acestor operatiuni in Occident.
Iar daca evaluam eficienta regimului Putin dupa nivelul de realizare a misiunii lui initiale, trebuie sa recunoastem ca presedintele s-a dovedit destul de eficient. Misiunea istorica numarul 1 (apararea rezultatelor unei privatizari nu foarte legitime) a fost rezolvata cu succes, misiunea numarul 2 (de transformare in bani a proprietatilor) - se rezolva nu fara de succes.
Probleme sunt doar cu misiunea numarul 3 - actuala elita rusa nu crede in realitatea unor valori simple, pe care este construita civilizatia euro-atlantica. Iar aceasta bariera este, practic, de netrecut. (...)
Autoritara stabilitate putiniana se bazeaza nu pe represalii si pe impunere absoluta. Ci pe doua tehnologii ale secolului XXI, care se numesc astfel: coruptie si schizofrenie. Ajuns la putere, Putin a propus elitelor un pact al coruptiei: partile recunosc faptul ca, pentru a mentine poporul rus intr-o stare de optimism, cel mai indicat este jocul de-a "renasterea imperiului"; elitele inteleg ca asigurarea intereselor de afaceri in conditiile unei democratii depline si libertatilor civile, in special a libertatii de expresie, este imposibila; de aceea, elitele sustin limitarea democratiei si a libertatilor, iar presedintele, in schimb, in numele statului garanteaza acele interese care au nevoie de o protectie prioritara; toti cei care sub Eltin au vrut sa lupte pentru putere, dupa regulile politicii publice, vor primi o serioasa compensatie materiala pentru renuntarea la batalie si acordul de a participa la o imitatie de politica publica (cei care nu vor dori sa imite, vor fi inlaturati de pe campul public). (...)
Dar poporul? Lui i s-a propus o noua tehnologie sistemica, si anume schizofrenia. La televizor - imperialismul neosovietic si refuzul cardinal al politicii vremurilor eltiniste. In viata - continuarea consecventa a politicii eltiniste si renuntarea definitiva la valorile imperiale. Cum televizorul este mai important decat viata, poporul a dar crezare sticlei. (...)
In toti acesti sapte ani, lui Putin i-a fost greu. Dar anul al optulea va fi cel mai dificil. Putin se va ciocni de un numar tot mai mare de catastrofe, de o calitate superioara. Si inca de ceva - de tradarea multor prieteni. Inca nu se stie ce se va intampla cu presedintele dupa plecarea lui de la Kremlin. Sa plangem dupa el cat este in viata. Sa ne amintim asa cum este el.
Comentariu publicat de Ejednevnii Jurnal, transmis de Agentia "Rusia la zi"

---

Despre autor: