Dupa cistigul psihologic din tabara de baza artificiala de la Mall Plaza, Teofil Vlad si Catalin Onceanu planuiesc impreuna o incursiune pe un masiv himalayan.

Experienta alpinistilor campati de Discovery in parcarea complexului bucurestean s-a incheiat. Ieri-dimineata, in cortul incercat de rafale de vint de pe platforma cubica, rucsacurile erau deja burdusite, iar camera de filmat prindea ultimele cadre. Dupa ce au promovat alpinismul romanesc si documentarul „Everest: Dincolo de limite", serial inceput pe 4 aprilie, cei doi spun ca si-au testat cu succes limitele, fiind macinati in mica masura de izolare, si au inchegat o adevarata prietenie.

Viata de 100 mp

In cele doua saptamini de pustnicie, conflictul nu s-a interpus deloc intre cei doi alpinisti, desi, spun ei, ultimele zile au fost din ce in ce mai lungi. Ingradirea pe platforma lata de zece metri le-a incercat totusi asteptarea. „Intr-o tabara de baza reala te poti misca unde vrei. Sint munti, sint peisaje care te uimesc uneori. Aici e un fel de constringere, pentru ca incerci sa te mobilizezi in acesti 100 mp, la sapte metri inaltime, vazindu-i zilnic pe altii cum umbla de jur-imprejur", spune Catalin Onceanu. In plus, si sarbatorile care i-au prins departe de cei dragi au framintat rabdarea tinerilor montaniarzi, chiar daca masa le-a fost bogata. „Am ciocnit oua, am mincat cozonac, am avut si ciorba de miel, tot ce trebuia", recunoaste Teofil Vlad. Nici pustietatea instalata in parcare dupa traficul cu suporteri dinamovisti si stelisti nu le-a facut noaptea de Inviere mai usoara.

A clacat doar computerul

„Era sa apara un conflict. Dar nu intre noi, ci, daca mai stateam mult, intre noi si laptop, pentru ca ne-a creat o multime de probleme in ultimele zile", se amuza Catalin Onceanu. Pe de alta parte, colegul sau de izolare a vazut un mic inconvenient in mesele primite de trei ori pe zi. „Prea multa miscare nu am avut unde sa facem si simteam ca mincarea ne ingreuneaza pe zi ce trece." „Cind a inceput sa ne doara spatele de la atita stat, am inceput sa sarim coarda, sa ne mai dezmortim", completeaza Onceanu. In schimb, pentru a-i aduce cit mai aproape de o tabara de baza, vremea le-a pus in cale si citeva furtuni, cu rafale care erau cit pe-aci sa le sufle cortul. Iar Teofil Vlad reaminteste de singurul episod mai palpitant de pe parcursul sederii lor: „ciomageala" data unor suporteri rapidisti de catre jandarmi. „Anul trecut, un alpinist roman a filmat un episod asemanator, dar mult mai tragic. O altercatie intre niste localnici tibetani si armata chineza, care s-a lasat si cu morti", exemplifica Vlad.

La anul, in Himalaya

In afara de vint, i-a vizitat si un grup de copii inarmati cu semne de intrebare. „Cu ei am avut un dialog mult mai interesant decit cu altii, pentru ca ei vad lucrurile altfel. Voiau sa stie multe despre munte si erau incintati", spune Catalin Onceanu. „Cind ne-am apropiat de final, au venit tot mai multi oameni sa se intereseze de noi. La inceput nu scria nimeni pe blog, dar in ultimele zile au mai aparut intrebari", continua Teofil Vlad, cu mentiunea ca majoritatea nu prea stiau ce fac ei acolo. La final de izolare, cei doi alpinisti s-au ales cu un „cistig psihologic" si au legat o prietenie, reusind sa ciuguleasca informatii pretioase unul de la altul. Cu toate acestea, o saptamina in plus de izolare, venita pe nepusa masa, ar fi fost mai greu de digerat pentru ei. „E ca la munte. Daca faci un traseu greu pe un perete de 400 m, dupa 400 m vei iesi obosit. Daca iti propui sa faci unul de 800 m, doar dupa 800 m iesi obosit", exemplifica Teofil Vlad. Cei doi alpinisti se gindesc pentru anul viitor la o expeditie organizata impreuna pe un masiv din Himalaya.