Plecata in turneu electoral, dihonia politica din sinul Aliantei D.A. a ajuns la carcera prin sate si orase. Acolo unde accentele pe viata politica se pun altfel.

Exista o mina de oameni in Parlament care se tem de potentialul de dictator ascuns sub haina lui Traian Basescu. Dictator ce are un partid-marioneta. In interiorul PNL exista o alta mina de oameni care se tem de potentialul de dictator pe care premierul Tariceanu il poate dezvolta in propriul partid. Altii pariaza tocmai pe acest sentiment, desi nu cred in veridicitatea sa, tocmai pentru a grabi inlocuirea lui dintr-un post in care ei considera ca face de ris ideea de „liberal". Asta in ceea ce priveste politicienii.

In ceea ce-i priveste pe cei aflati de cealalta parte a stampilei electorale, povestea cu „tiranul" seamana mai mult cu ideea de baubau pe care parintii incearca sa o inoculeze in capul copiilor atunci cind acestia fac prostii. Dar cum copiii refuza sa se culce si se joaca sub patura, cu lanterna aprinsa, si vad ca baubau nu mai vine, incep sa se indoiasca de existenta lui si isi banuiesc parintii ca ii cam fraieresc. Ce incredere sa mai ai in calitatile de lider ale lui Tariceanu sau Boc, daca dupa ce se paruiesc in public, se intorc acasa, unde odraslele portocalii zburda in voie, nestingherite de scandalul conjugal? Cum sa mai spui ca democratii cinta in cor dupa isonul prezidential atunci cind in afara Bucurestiului nu pleaca nici picati cu ceara de la masa guvernarii?

In acest caz, parintii care-l invoca pe baubau si-au gresit rolul. Si se vede. Daca politicienii ii considera pe votanti ca fiind niste copii, atunci singura prostie pe care zgitiile au facut-o e ca si-au votat parintii. In aceleasi limite ale absurdului se ascunde si ideea ca pentru asemenea parinti educatia se face cu amenintari.

Transpunerea in teritoriu a scandalului politic de la centru nu are nimic de a face cu o strategie. Are totul de a face cu o altfel de viata politica. Una in care politicienii de prin sate si orase isi duc traiul pe baza functiilor obtinute in baza unui algoritm. Si recunosc acest lucru. Daca ei pleaca din post, nu ii angajeaza nimeni a doua zi. Si sint solidari cind vine vorba despre asta. Pentru ca oricare dintre ei, indiferent de partid, se poate afla intr-o zi in situatia de a fi dat afara. Paradigmele politice, ideologiile si strategiile postaderare au pentru ei dimensiunea unui birou dintr-o cladire veche, situata in centrul unei comunitati in care toata lumea cunoaste pe toata lumea. Greutatea dihoniei ce a invrajbit Alianta D.A. nu este mai mare decit a unor plicuri inscriptionate „Elixirul vietii de provincie". Nici Basescu, nici Tariceanu, nici Nastase sau Iliescu nu au intrat vreodata in acel birou, decit sub forma unor poze. Iar vorbele lor se opresc prin apasarea unui buton de pe telecomanda. Cei care se tem de tirani sa se uite mai intii la potenta lor si apoi sa ii acuze de violarea democratiei.