La distanta de trei zile am fost martorii a doua virfuri de sezon: cel intern ne-a oferit Steaua-Dinamo, iar Champions League ne-a delectat cu seara de bal, neverosimilul 7-1 de pe Old Traford.

Ne-am bucurat sa vedem un derby indigen cu oarece ritm, destule goluri si in general un spectacol civilizat in interiorul dreptunghiului verde. Un 2-4 care inchide clar rivalitatea celor doua echipe-fanion ale fotbalului romanesc pentru acest campionat. Sa incercam, in citeva tuse, sa simtim cit de departe (sau de aproape!) e fotbalul nostru de club fata de ce se intimpla in saloanele batrinului continent. Lege clasica in fotbal: indraznetii au numai de cistigat! Dinamo putea sa spere la titlu si cu un meci nul in Ghencea (ba chiar si la infringere!), dar a venit sa cistige si avea 3-0 la pauza! Englezii au fortat si ei, si conduceau chiar mai substantial dupa primele 45 de minute - 4-0! Am avut goluri spectaculoase la Bucuresti si a cistigat (ca si la Manchester) echipa care a stiut sa valorizeze mai bine sutul de la distanta si fazele fixe. Chiar cu echipe scurte, care mizeaza pe viteza, jocul la ofsaid nu mai e decit o optiune hazardata si Rednic pare sa fi inteles asta mai degraba decit Olaroiu. De altfel, daca e sa gasim un numitor comun al celor doua partide, punctul slab al ambelor perdante - Steaua si Roma - sint fundasii centrali ai reprezentativei Romaniei: Radoi si Chivu! Ferguson s-a enervat inutil pe Chivu din cauza fazei de la meciul tur, cind romanul a fortat eliminarea lui Scholes. Nu mai era nevoie de mai multa presiune pe capitanul Nationalei. A pus destula Tiriac jr. prin casatoria anuntata, tot in aceasta saptamina, cu fosta iubita a anonimului din reclama Coca-Cola. Cu masca sau fara masca, Chivu a fost facut franjuri de cel mai in forma jucator al lumii in acest moment: Cristiano Ronaldo. Portughezul ride, cinta si valseaza cu o acceleratie incredibila. De la noi, singurul care se apropie, dar are o viteza in minus si cincisprezece centimetri mai putin, este micutul Elton, care nici macar asa nu are prea multi coechipieri care sa-i inteleaga deja intentiile si sa aiba viteza compatibila de reactie. O alta evidenta este ca manusile braziliene nu mai sint trendy. Andrey si Doni de la Roma sint doar doua exemple, dar nu singurele. Saptamina trecuta am vazut si alti incasatori auri-verde prin echipele de top ale Ligii Campionilor (Dida la Milan sau Gomes la Eindhoven). Brazilianul nostru nu a gresit fundamental, dar un portar mare te scoate din situatii-limita. In final, sa trecem in graba si pe la bancile de rezerva si sa salutam atitudinea eleganta a lui Rednic din timpul partidei (fara bucurii isterice) si dupa - cind si-a trait momentul de glorie de la conferinta de presa prin ridicarea de cortina la adresa propriilor jucatori. Pare sa fie un antrenor demn de Champions League. Sa vedem insa daca fotbalul nostru va sti sa-l pastreze!