„Sa auzim numai de bine" - asa isi incheia, ritualic, faimosul jurnalist de la Europa Libera relatarile care au pus pe jar nu regimul comunist, ci pe reprezentantii sai in carne si oase. Dosarele de Securitate ale lui N.C. Munteanu ne fac insa sa auzim si de rau. Mai exact: de(spre) mult rau.

Ideea ca acum nu mai intereseaza pe nimeni ceea ce spune Neculai Constantin Munteanu este cel putin hazardata. Exista, in realitate, mai multe categorii de public-tinta pentru confesiunile explozive, de data recenta, ale celui numit si NCM. Selectiv, intii, exista un public, inca numeros, format din cei care ii ascultau infrigurati si cu speranta bine camuflata luarile de pozitie de la institutia care a contat mult in descompunerea regimului comunist din Romania, Radio Europa Libera. Apoi, in oglinda cumva: sint interesati - pentru ca sint direct vizati - cei care se luptau exact cu speranta acelora care voiau ca regimul comunist sa sucombe; sa le spunem direct „securistii". Mai exista si cei care il stiu pe N.C. Munteanu doar de la PRO TV, ca autor al uneia dintre cele mai savuroase reviste a presei pe care a facut-o vreodata cineva la televiziune. In fine, trebuie luati in calcul si aceia care, nestiind mai nimic despre NCM, descopera uimiti un personaj despre care se vorbeste, de ceva vreme, foarte mult.

„Jenat, recunosc: viata mea e un roman. N-am sa-l scriu, se scriu destule carti proaste, nu contati pe mine. De povestit, pot povesti." Asa si-a inceput domnul Munteanu serialul-confesiune la Europa Libera. In urma cu doua zile, NCM a aparut la televiziune, acolo unde a povestit citeva detalii despre cele doua dosare care vor aparea intr-o carte. Povestea celor doua dosare va fi exploatata mediatic si intr-un cotidian central, caruia „subiectul" ei central i-a acordat exclusivitate pina cind cartea va fi in librarii. N.C. Munteanu este - spun o banalitate acum - un jurnalist profesionist: stie sa vinda. Prin urmare, isi vinde foarte bine si propria poveste; e firesc sa o faca, e perfect normal ca lucrurile sa stea asa.

Exista insa ceva care are sanse mari de a se pune de-a curmezisul afirmarii viguroase a mizei principale a acestei confesiuni curajoase si neobisnuite. „Povestea" lui Neculai Constantin Munteanu este una despre adevar: mai exact, despre un adevar teribil, despre un timp mizerabil, despre crimele - directe si indirecte - ale unui regim, fara rest, nefast.

Simplificind mult: jurnalistul-vedeta al Europei Libere detine o „poveste" serioasa, „quality" pe undeva; maniera in care este aceasta luata in posesie este nepermis de mult tabloidala. Cu siguranta ca marturisirile facute pina acum, precum si, in viitorul imediat, publicarea in volum a celor doua dosare de Securitate pe numele sau pe care le-a obtinut de la CNSAS duc la reconfigurarea personajului public N.C. Munteanu; ele ii recompun imaginea. E foarte probabil ca numele domnului Munteanu sa mai figureze si in alte documente ale serviciilor secrete din timpul comunismului, asa incit, acum, opinia publica are, cel mult, un adevar de etapa.

„Sint si lucruri mai rele ca homosexualitatea. De pilda, sa fii un ticalos. Sau un comunist. Chiar asa! Mai bine homosexual decit comunist", asa zice NCM in episodul-pilot al confesiunii sale de la Europa Libera, acolo unde si-a marturisit homosexualitatea. Intrebare: credeti ca exista ceva din tot ce a spus, in ultima vreme, Neculai Constantin Munteanu care sa bata ca impact si ca notorietate asumarea unei identitati sexuale minoritare? Convingerea mea e ca nu. Homosexualitatea bate, in acest caz, anticomunismul - si asta e profund nedrept. Faptul ca NCM e gay tine doar de intimitatea sa. Partea „hard" din marturisirile domnului Munteanu tin de comunism si anticomunism, de Securitate si de crimele - reusite sau nu - ale acesteia, nu de homosexualitatea persoanei NCM. Aici e marea problema: ca sensul confesiunii sa fie deturnat. Catre, asa cum e cazul cu detaliul homosexualitatii cunoscutului jurnalist, o indusa perceptie tabloidala. Desigur, cind nu catre o „lectura" foarte tinereasca, grabita, ignoranta si, in buna masura, deloc dezinteresata: aceea ca Neculai Constantin Munteanu ar fi fost „turnator".