Gimnasta a renuntat la renta viagera substantiala pentru a urca din nou pe podiumul olimpic, dar nu ar reveni pentru nimic in lume la pregatirea centralizata.

Pentru aniversarea de 21 de ani (n.r.- pe care ii va implini pe 20 august 2008), Catalina Ponor si-a propus sa-si ofere drept cadou un nou titlu olimpic, la Beijing. Desi anul trecut dupa Europenele de la Volos hotarise sa se retraga, tripla campioana olimpica de la Atena nu a putut ramine departe de sala de gimnastica decit citeva luni. „Imi era dor, mai tot timpul intram in sala sa ma antrenez, chiar daca oficial ma retrasesem. In plus, imi doresc sa fac doua olimpiade. Vreau sa merg la Beijing, de unde sa ma intorc cu aurul. Pentru mine, doar locul intii conteaza", spune Catalina. Mai mult, gimnasta a renuntat la renta viagera substantiala, in jur de 50 de milioane de lei vechi, pentru a urca din nou pe podium. „Pentru mine, banii nu sint atit de importanti. Prefer medaliile de aur. Prima competitie la care imi doresc sa particip este Campionatul European de la Amsterdam. Depinde insa ce va decide federatia, eu, personal, mi-as dori sa fac birna la aceasta competitie. Pentru Mondialele din toamna, voi incerca sa pregatesc si solul. Oricum tinta mea sint Jocurile Olimpice de la Beijing. Daca va fi nevoie, ma voi menaja, pentru ca in China sa dau tot ce pot", spune eroina de la Atena, care, la sfirsitul acestei saptamini, va participa la Internationalele de gimnastica de la Ploiesti.

"Ma deranjau restrictiile exagerate"

Catalina Ponor este dispusa sa faca orice efort pentru a ajunge in China, mai putin insa sa revina la pregatirea centralizata: „Sa ma antrenez cu Bellu si Bitang poate ca as accepta, pentru ca nu am absolut nimic cu ei. De cantonamente insa nu vreau sa mai aud. Ma deranjau restrictiile exagerate, lipsa totala de libertate, comportamentul antrenorilor fata de noi". Daca in perioada in care a lucrat „sub comanda" cuplului Octavian Bellu- Mariana Bitang antrenorii se plingeau mereu de greutatea sportivei, acum gimnasta nu mai are probleme cu surplusul de kilograme. „Imi amintesc cantonamentele de la Deva si restrictiile de acolo. Desi mincam doua felii de salam, o salata si un gratar pe zi, ma ingrasam. Acum maninc de toate si sint mai slaba decit anul trecut, la Europenele de la Volos. Ma simt mai linistita, nu mai sint stresata. Lucrez pur si simplu din placere", spune Catalina.

Goana dupa dulciuri

Chiar daca nu si-ar mai dori sa se pregateasca centralizat, ea isi aminteste cu placere de micile sotii pe care le facea impreuna cu colegele in cantonamente. „Fugeam si noi cind prindeam ocazia din camin pentru a ne face provizia de dulciuri. Eram copii, faceam efort, iar bomboana pe care o primeam la masa nu ne era de-ajuns. Luam cite doua-trei ciocolate, doua-trei pungi cu chipsuri ca sa ne ajunga o saptamina", isi aminteste gimnasta.

Existau insa si momente in care nu prea reuseau sa se bucure de „achizitiile" facute. „Erau zile in care eram puse sa urcam si de sapte ori pe cintar. Cind vedeam ca antrenorii dispar din sala de antrenamente, stiam ca raminem fara dulciuri. Intrau in camere si treceau la scotocit. Ridicau salteaua, scoteau toate hainele din dulapuri, cautau in fiecare cotlon si, bineinteles, ne gaseau proviziile de dulciuri sau telefoanele pe care refuzaseram sa le predam", povesteste amuzata Catalina. Desi cautau un „tap ispasitor", antrenorii nu reuseau sa-l gaseasca, pentru ca „se loveau" intotdeauna de solidaritatea grupului. „Spre deosebire de generatiile anterioare, noi eram o echipa unita. Cind eram intrebate cine este vinovata, faceam toate un pas in fata."