Ioan Grosan, cum "se simte" romanul tau, "Un om din Est?"
E in faza finala, sper ca nu de extinctie... Mai am cateva zeci de pagini, de "plombe" epice, cum se zice. Romanul asta m-a chinuit ca pe hotii de cai. Da' si eu pe el! Si ma onoreaza faptul ca prieteni, neamuri, colegi de redactie, mama insasi ma chestioneaza asupra "dead-line"-ului meu romanesc si sper ca la aparitia primului volum sa nu-i dezamagesc.
Dincolo de aceasta gluma, as vrea sa-mi spui cine mai citeste pe cine, in aceasta perioada de "ocupatie politica" a tarii?
Ce-i drept, ne citim mai mult noi intre noi, am ajuns un fel de lectori "autisti". Am pierdut mare parte din publicul nostru de dinainte de 1990, cand literatura, proza in special, tinea loc de sociologie, de cercetari psihologice, istorice adevarate, ostracizate aproape total pe vremea aceea, cand volumele bune se smulgeau din maini sau se dadeau in librarii pe sub tejghea. Sa nu ma-ntrebi ce e de facut, ca nu stiu. Un fapt care, totusi, ma bucura: a crescut in ultimul timp numarul vizitatorilor la targurile de carte si, implicit, al cumparatorilor.
Ce carti romanesti mari ai citit in ultimii ani?
Romanele lui Radu Aldulescu, exceptionala evocare a Gulagului romanesc din "Inchisoarea noastra cea de toate zilele" a lui Ion Ioanid, "Jurnalele" lui Steinhardt si Sebastian, volumele de poezii ale lui Ion Muresan, Ioan Es. Pop si Angela Marinescu. Sunt convins ca mai sunt si altele, dar nu mi-au cazut in mana.
Cum arata viata literara?
Am pierdut ceva din criteriile valorice de altadata, cand, cu cenzura cu tot, o carte buna iesea imediat din anonimat. Prin disparitia (fie fizica, fie din peisajul exercitiului saptamanal) a marilor critici de pana mai ieri, exista o inflatie grozava de mediocritate pe care n-o mai controleaza, daramite s-o stopeze, nimeni.
Te rog sa vorbesti despre ticurile literare ale scriitorului roman, daca ele exista.
Sunt destule, dar m-ar plictisi sa le enumar, cu atat mai mult cu cat ar trebui sa ma aplec mai intai asupra ticurilor mele.
Ce se vede de la fereastra apartamentului tau din Militari?
O vecina grasa, in blocul cenusiu de vizavi, care sta catu-i ziulica de lunga (uneori si noaptea) in fereastra la etajul I, cu pieptu-i masiv revarsat peste pervaz, comentand cu o minutie balzaciana, cu glas tare, viata anosta dintre blocuri. Intra in vorba cu oricine (cu trecatori, cu copiii care bat mingea, cu tiganii care strang fier sau haine vechi, uneori si cu cainii vagabonzi). Nu e nebuna, e numai singura: un soi de "rezoneasa" locvace a unei portiuni din cartierul Militari.
Daca ar trebui sa tii un discurs politic, cum l-ai gandi?
M-as gandi sa nu-l tin, fiindca e un alt limbaj cu care n-am nici in clin, nici in maneca.
Ce prejudecati culturale te obosesc si te plictisesc?
Toate.
Cu cine ai intra intr-o polemica violenta, in acest moment?
Cu nimeni.
Ai citi proza in fata unui public de eschimosi? Dar a unui trib amazonian?
De ce nu? Mai ales ca am auzit ca in semn de ospitalitate, daca proza e buna, eschimosul iti ofera sotia. Cat despre Amazon... E un vis mai vechi, dar mereu proaspat, al meu, de a ajunge candva pe Amazon, fie si cu o "Luntre de noapte".
Nu ne-am clintit inca din Estul Europei? N-am inaintat macar putin?
Ba ne-am clintit si-am si inaintat. Problema e ca trebuie sa intram in Vestul Europei cu Estul nostru cu tot, cum au intrat inca din secolul al XIX-lea, fara complexe culturale, rusii. Altfel, inaintam degeaba si vom fi inghititi si digerati nu de marea cultura europeana, ci de kitsch-ul occidental.
Ce este, de fapt, literatura?
Nu stiu. Tot ce stiu e c-as vrea sa fiu ingropat intr-o biblioteca.
Ioan Grosan, ce va veni dupa "Un om din Est"?
"Un om din Vest", of course.