Hristos a inviat! Nici nu se crapase bine de Paste ca deja firmele de sampanie, vopsea de oua, faina si de iepuri din ciocolata incepusera sa faca o reclama acerba produselor lor, inlocuind cu promptitudine spoturile la pateu de post, iaurt din soia si, poate in viitorul apropiat, carne de porc vegetala. Pe diverse programe de nisa am surprins toata saptamina trecuta talk-show-uri pe teme de alimentatie sacra si cure de slabire in care bioenergeticieni crestini au vorbit despre post, curatenie, ierbologie si purificarea supapelor inimii prin consumul excesiv de legume, fructe si radacinoase. Deja incepusem sa ma simt prost ca omnivor. Impur si vinovat, bun de aruncat in cazanul cu soia clocotinda, am plecat ca un fiu ratacitor, gindindu-ma ca, atunci cind ma voi intoarce acasa, tatal meu va taia cartoful cel gras si ma va ierta. Pina atunci insa, m-am afundat in lumea rece a supermarketului pentru a cumpara citeva produse traditionale si a petrece clipe minunate in compania concetatenilor mei igienizati sufleteste si relaxati spiritual ca urmare a alimentatiei purificatoare din ultima vreme. In plus, m-am gindit ca un cronicar tv trebuie sa mearga si pe teren pentru a vedea pe viu efectul spoturilor. Am ajuns, am intrat si imediat mi-am dorit sa ies. Surprinzator, dar efectul curativ al legumelor&radacinoaselor era greu de resimtit. Ba chiar mi s-a parut ca energia si vitalitatea cu care semenii mei impingeau carucioare si le trinteau energic peste degetele mele de la picioare denotau un consum substantial de proteina animala. Trup&carucior deveneau un tanc care se oprea doar in fata raftului cucerit. In final, mi-am permis sa ramin la parerea mea: ce se pune in gura e esential pentru trup. Ce iese din ea e decisiv pentru spirit.