Cand omul de stiinta Shaun Ellis a gasit trei pui de lup, a decis ca se va ocupa de ei si ca-i va creste ca niste animale salbatice. Pentru acest lucru, el a luat o decizie cel putin neobisnuita: pentru cei trei pui, va fi si el tot lup. Studiile sale au pornit de la cercetarea urletelor lupilor, pe care le-a inregistrat zi si noapte, fie iarna, fie vara, dupa care le-a ascultat incontinuu pana a invatat ca fiecare lup scoate sunete distinctive si a putut sa recunoasca fiecare exemplar dupa "voce".
El a decis sa stea 18 luni printre lupi ca sa salveze trei pui care fusesera abandonati de mama lor. El a incercat de asemenea sa-i educe ca pe niste pui salbatici, nu ca pe niste pui crescuti de oameni.
In cadrul acestui studiu, el a invatat cum sa comunice cu lupii si cum sa se apere de eventuale atacuri prin intermediul mirosului si sunetelor. Ellis crede ca aceste animale sunt foarte inteligente, cu un instinct deosebit, dublat de incredere si stabilitate, caracteristici care deseori sunt prost intelese de catre oameni.
Zoologul Shaun Ellis si-a petrecut toata viata studiind comportamentul lupilor, precum si relatia acestora cu oamenii. Interesat de acest documentar, National Geographic a filmat demersurile cercetatorului, producand chiar si un documentar in acest sens.
Ellis a devenit interesat de lupi inca de cand era copil, iar acum a decis sa traiasca alaturi de aceste animale pentru a le intelege cat mai bine si pentru a descoperi o punte de comunicare intre lupi si fiintele umane. Excentricul cercetator a recunoscut ca multe persoane il considera nebun pentru ca traieste alaturi de lupi, insa este de parere ca studiul sau va fi foarte important pentru progresul stiintei.
In cadrul experimentului sau, Ellis se comporta aproape ca un lup, de exemplu isi pune mancarea sa intr-o punga de plastic, intr-o carcasa de animal, pe care o mananca "fratii sai" lupii. El mananca propria sa hrana, insa alaturi de animale, astfel incat acestea sa-l accepte fara nici o problema.
Din unele puncte de vedere, Ellis aproape ca renunta la conditia sa de fiinta umana. El a povestit reporterilor ca a incercat sa renunte la orice emotie, atata vreme cat sta cu lupii, pentru ca acestia nu au astfel de sentimente.
De altfel, tot el recunoaste ca, dupa ce sta multa vreme cu animalele, ii este greu sa interactioneze cu oamenii.
Parerile in ceea ce priveste experimentul lui Ellis sunt impartite: unii oameni de stiinta sunt sceptici in ceea ce priveste experimentul sau neortodox, afirmand ca "este extrem de dificil pentru o fiinta umana sa invete un lup ceva. Cei mai buni profesori pentru puii de lup sunt propriii lor parinti sau alti membri mai batrani ai haitei, nu oamenii", insa recunosc si faptul ca "in ultimul secol, progresele in stiinta au fost facute de cercetatorii mai nonconformisti, sau de catre acei oameni care au vazut lucrurile putin altfel".
Potrivit altor specialisti, Ellis "chiar vede viata prin ochii unui lup", oferind un punct de vedere la care alti oameni de stiinta cu certitudine nu au acces.
Nonconformistul cercetator a avut proiecte atat in Polonia, cat si in Parcul National Yellowstone, scopul sau declarat fiind dezvoltarea unor metode pasnice de izgonire sau descurajare a lupilor de a mai intra in zonele populate, ceea ce duce, de cele mai multe ori, la uciderea fara mila a animalelor.
Ellis este decis sa traiasca si in continuare cu lupii, desi acest stil de viata l-a costat familia si casa (sotia sa si cei patru copii l-au parasit din cauza dedicarii sale totale cercetarilor). "Omul-lup" insa considera ca studiile sale merita orice sacrificiu.