Publicarea de catre ziarul nostru, in suplimentul "Dosare ultrasecrete" de saptamana trecuta, a unor documente provenite de la CNSAS referitoare la dosarul "Constantin Noica", documente publicate si de "Observatorul cultural", arata inca o data ce grave erori se pot produce daca se arunca in spatiul public informatii brute, fara o expertiza temeinic fundamentata, care sa stabileasca in mod clar daca o persoana a fost sau nu colaborator al Securitatii ca politie politica. Teoria care urma sa duca la scoaterea din lege a sintagmei de "politie politica" este extrem de periculoasa. Potrivit acesteia, orice document semnat de cineva si preluat intr-un dosar al Securitatii ar duce imediat la concluzia ca persoana respectiva a colaborat cu aceasta institutie sinistra. Sunt cunoscute acuzatiile aberante aduse in urma cu cativa ani la adresa lui Corneliu Coposu, caruia i-au fost interpretate declaratiile date la Securitate ca fiind note informative!
Sora a fost anchetat de Securitate
Asa se intampla acum cu filosoful Mihai Sora, care a fost anchetat in ianuarie 1960, ca redactor la "Editura stiintifica pentru Literatura si Arta" (ESPLA), in legatura cu manuscrisul volumului "Povestiri din Hegel", predat editurii de catre Constantin Noica. Declaratia lui Mihai Sora, data la 19 ianuarie 1960, cu completarea din 27 ianuarie, a fost incopciata in dosarul Securitatii, dar nu are nici un element care sa duca la concluzia ca ar fi o turnatorie la adresa lui Noica. In primul rand, declaratia debuteaza cu dezvaluirea identitatii autorului, precum si a datelor de stare civila: "Subsemnatul Sora Mihai, nascut la 7 noiembrie 1916, in comuna Ianova, regiunea Timisoara, domiciliat in Bucuresti, Str. Jules Michelet nr. 15, raionul I.V. Stalin..." Ceea ce urmeaza este, in mod evident, consecinta unor intrebari puse de anchetator. Sora povesteste ca, atunci cand manuscrisul a fost predat la ESPLA, inainte de publicare, asa cum se obisnuieste si azi, lucrarea trebuia "sa fie data unui referent extern competent in Hegel, care sa faca propuneri concrete". Consultandu-se cu Zigu Orenstein (Ornea, asa cum este cunoscut in lumea literara), care era redactor la sectia de critica, "avand studii de filozofie la baza", s-a convenit ca referatul volumului lui Constantin Noica sa fie facut de Pavel Apostol, "cercetator la Institutul de filosofie si autor al unei lucrari despre Hegel". Dupa discutia pe care Zigu Ornea a avut-o (sau nu?) cu Apostol, lui Sora i se spune ca acesta ar fi "acceptat in principiu sa fie referent". In finalul declaratiei sale, in mod formal, Sora considera ca datorita orientarii idealiste, cartea nu a mai aparut si, deci, nici referatul nu-si mai avea rostul. Aceasta este declaratia din 22 ianuarie pe care Mihai Sora a dat-o Securitatii.
Cei care cunosc desfasurarea evenimentelor stiu ca, imediat ce Securitatea a aflat de existenta volumului predat de Noica editurii ESPLA, a inceput o ancheta extrem de dura, finalizata cu condamnari de zeci de ani de inchisoare, la adresa tuturor celor care, intr-un fel sau altul, au citit manuscrisul. Ei au alcatuit ceea ce numim azi "Lotul Noica-Pillat", intr-unul dintre cele mai rusinoase procese ale acelor ani.
Zigu Ornea a anuntat Securitatea
Securistii care s-au ocupat de acest caz au relatat exact faptele petrecute atunci si, din Nota "Agentului Serban", putem sti azi traseul pe care l-a parcurs manuscrisul lui Noica, de la editura la Securitate. Nota era datata - atentie!- 14 mai 1959 (textul integral a fost publicat in numarul de saptamana trecuta al suplimentului "Dosare ultrasecrete"). Asadar, cu opt luni inainte ca Mihai Sora sa dea declaratia de mai sus, in dosarul Securitatii volumul "Povestiri despre om" era acuzat in termeni atat de duri, incat autorul sau putea fi trimis lesne in fata unui pluton de executie! Nota a fost trimisa de catre "Serban" locotenent-colonelului A. Olimpiu. Spre deosebire de declaratia lui Mihai Sora, aici se scrie numele conspirativ al agentului (Serban), iar in loc de domiciliu este consemnata cifra "370"! Din acest document "Strict secret", aflam, chiar de la primele cuvinte, ca "existenta lucrarii a fost semnalata sursei in 1957 (toamna sau iarna 1957/1958) de Orenstein, pe atunci redactor la ESPLA redactia Critica. La cererea sursei i-a predat o copie a lucrarii despre care a semnalat la vremea aceea"! Aceste cateva randuri ar trebui sa fie suficiente pentru scoaterea definitiva a lui Mihai Sora de sub banuiala ca ar fi fost implicat in acest caz.
Deci, din Nota sursei "Serban" aflam ca Zigu Ornea a fost cel care a semnalat sursei de la Securitate existenta manuscrisului lucrarii "Povestiri din Hegel", caruia i-a predat si o copie a lucrarii! De aici, "filosofii de la Secu" s-au ocupat de analiza detaliata a lucrarii, pe care au etichetat-o ca fiind "una dintre cele mai periculoase materiale ideologice din tara". Cartea lui Noica despre "Fenomenologia spiritului" a lui Hegel si-ar fi propus, in viziunea lui "Serban", "sa atace regimul de democratie populara, revolutia, ideologia marxist-leninista, spre a face apologia burgheziei si a religiei". Cu trimiteri exacte la filele din manuscris, "Serban" vrea sa demonstreze ca textul lui Constantin Noica ar contine "afirmatii cu caracter fatis anticomunist si mistic", ceea ce-l face pe locotenent-colonelul A. Olimpiu, care a primit Nota, sa traga concluzia asupra "continutului dusmanos al acestei lucrari".
Cu aceste observatii s-a deschis usa celulei de la inchisoare atat pentru Noica, autorul cartii, cat si pentru toti prietenii sai care au citit sau ar fi putut sa citeasca manuscrisul volumului "Povestiri din Hegel" : N. Steinhardt, Dinu Pillat, Al. Paleologu, Sergiu Al. George, Pastorel Teodoreanu, Arsavir Acterian si multi altii. Procesul era doar o simpla formalitate.
Ornea il ura pe Noica
Revenind la traseul parcurs de manuscrisul lui Noica in drum spre Securitate, putem prezenta atat persoanele implicate, cat si rolul pe care fiecare l-a avut in acest caz. Mihai Sora a primit manuscrisul la editura si, impreuna cu Zigu Ornea, solicita un referat de la Pavel Apostol. Zigu Ornea, insa, fara stirea lui Sora, semnaleaza "Sursei" existenta lucrarii, dandu-i si o copie a manuscrisului. "Sursa" ofera documentul agentului "Serban", care intocmeste o ampla "Nota" acuzatoare, pe care o trimite locotenent-colonelului A. Olimpiu, iar acesta, la randul sau, o expediaza Directiei Regionale M.A.I. Pitesti. Faptul ca atat Mihai Sora, cat si Zigu Ornea, sunt trecuti in documente cu numele lor real ne obliga la concluzia ca nici unul dintre ei nu a fost informator sau agent al Securitatii. La editura, ca si la revistele literare, era angajat un om al Securitatii si, in mod cert, aceasta este "Sursa" careia Zigu Ornea i-a predat manuscrisul. Aici trebuie subliniata diferenta dintre Sora si Ornea, in raport cu Constantin Noica. Mihai Sora era prieten cu Noica si a ramas toata viata in cele mai bune relatii cu acesta. Despre Sora spunea Noica, in dese randuri, ca este cel mai pur om pe care l-a cunoscut, iar apropiatii filosofului de la Paltinis stiu ca se referea tocmai la atitudinea acestuia in timpul anchetei si procesului. Intr-una din emisiunile mele, Mihai Sora a marturisit ca, la intoarcerea de la Paris, desi publicase volumul "Le dialogue intérieur", prima carte a unui roman aparuta la celebra editura Gallimard, a refuzat sa mai publice mult timp, tocmai pentru a evita compromisurile.
In schimb, Zigu Ornea l-a urat totdeauna pe Constantin Noica, pe care si dupa Revolutia din 1989 l-a acuzat de fascism, in volumul "Anii '30. Extrema dreapta romaneasca", aparut in 1995 la editura Fundatiei Culturale Romane. Exista o asemanare evidenta intre termenii folositi in Nota lui "Serban" si cei cu care opereaza, dupa aproape 40 de ani, Zigu Ornea in lucrarea citata. Acest fapt ne face sa credem ca, atunci cand Mihai Sora a adus la editura manuscrisul lui Noica, Zigu Ornea nu s-a limitat sa semnaleze "Sursei" existenta lucrarii, predandu-i chiar o copie (ceea ce, poate, la acea vreme, era normal), ci i-a facut si o "recenzie ideologica", pe care securistul a exploatat-o la maxim.
Sora: "Am vrut sa-l repun in circulatie pe Noica"
Aflat in Germania, filosoful Mihai Sora ne-a povestit, telefonic, ce s-a intamplat atunci: "La sfarsitul anilor '50, parea sa inceapa o perioada de deschidere in spatiul cultural, care, din pacate, avea sa fie amanata cu vreo zece ani. Miron Constantinescu s-a dus la Cluj pentru a-l convinge pe Blaga sa reintre in circulatie cu o carte, iar eu l-am intrebat pe Noica daca nu are o lucrare cu care, de asemenea, sa revina in spatiul public al culturii. Am ales impreuna volumul "Povestiri din Hegel" (care avea sa fie publicat in 1980 sub titlul "Povestiri despre om. Dupa o carte a lui Hegel"). Pentru a usura aparitia fara probleme a cartii, i-am spus lui Zigu Ornea sa-i ceara un referat lui Pavel Apostol, care publicase o carte despre Hegel. Se pare ca Zigu s-a dus cu manuscrisul in alta parte." Mihai Sora isi aminteste si de ancheta Securitatii: "In 15 ianuarie, am fost chemat la ora 8.00, la Securitate. M-au lasat peste 10 ore singur intr-o incapere si, abia la ora 18.00, a venit un ofiter de securitate care m-a sucit pe toate partile cu intrebari referitoare la manuscrisul lui Noica. In jurul orei 22.00 am dat o declaratie, asupra careia am revenit cu o completare pe 27 ianuarie. Cred ca se vede foarte clar din aceste declaratii ca eu am fost anchetat de Securitate, nu ca am colaborat cu aceasta."
Sigur ca ar fi interesant sa aflam din dosarele de la CNSAS cine se ascunde sub identitatea secreta "SERBAN" si cine era sursa acestuia. Cert este ca, dintre toate numele vehiculate in ancheta de la editura ESPLA, in legatura cu manuscrisul lui Noica, Mihai Sora este singurul care nu poate fi banuit de colaborare cu Securitatea. Pana la urma, cartea lui Constantin Noica a aparut la editura "Cartea Romaneasca", in 1980, sub titlul "Povestiri despre om" si a avut un adevarat succes in randul tinerilor cititori. Putini stiau, insa, tragedia din spatele ei, tragedie in care erau implicati autorul, cel care a incercat s-o publice mai devreme si toti cei care aveau cunostinta despre manuscris.