Oferind provinciei Kosovo doar o aberanta "suveranitate sub control international" se recunoaste ca respectiva provincie nu indeplineste criteriile cerute pentru acceptarea sa ca stat independent. In stradania comunitatii internationale de a-si ascunde convingerile sub masca unor formule atat de neconvingatoare gasim recunoasterea slabiciunii sale - de caracter si de mijloace. Cum oare va putea o comunitate atat de slaba gestiona aplicarea unei solutii atat de iluzorii?
Independenta Kosovo fata de Serbia este lucrul cel mai usor de realizat. Cu adevarat dificila este obtinerea independentei Serbiei fata de Kosovo. De ce oare atunci comunitatea internationala da atentie celei dintai si o neglijeaza pe cea din urma?
Daca SUA si principalele puteri europene recunosc independenta Kosovo va fi aproape degeaba. Unica recunoastere care conteaza este cea a Serbiei. Serbia este un stat care poate supravietui fara Kosovo (in conditiile actuale chiar mai bine). Kosovo nu poate supravietui fara relatii pasnice cu Serbia. Ce ar putea face America sau UE pentru micro-statul unei mari minoritati albaneze prins intre ostilitatea Serbiei, suspiciunea Macedoniei si rivalitatea Albaniei? Doar sa il transforme in colonie - adica intr-un protectorat.
Cat de interesata este, insa, comunitatea euro-atlantica sa garanteze salarii si pensii, spitale si scoli, ordine si legalitate, securitate si stabilitate unui stat poate suveran dar sigur neviabil in conditiile raportului dezechilibrat intre o piata mica si o criminalitate organizata mare, intre noile institutii care se vor civice si o societate divizata de vechea ura inter-etnica? Si asta mai ales in conditiile in care linia frontului de securitate euro-atlantic s-a mutat din Balcani in zona Asiei Centrale si a Golfului Persic!
Independenta Kosovo nu valoreaza doi bani - poate chiar dimpotriva - daca ea nu aduce stabilitate in Balcani si in Europa. Aceasta este adevarata problema si ei trebuie sa i se caute raspuns. Astfel formulata problema sugereaza, insa, si calea de urmat: Kosovo poate deveni independent numai in cadrul UE - ajunsa, intre timp, uniune politica - dupa ce indeplineste criteriile de aderare si in conditiile in care Serbia este deja membra. Pana atunci provincia va trebui sa ramana un teritoriu sub tutela UE iar Serbia, debarasata de orice raspunderi fata de Kosovo, va trebui sa primeasca, fara vreo conditie prealabila, foaia de parcurs (impreuna cu asistenta internationala aferenta) pentru integrarea sa europeana.
Chiar daca astazi apare utopic, o Serbie si un Kosovo democrate si prospere, civice si multiculturale, integrate in UE si "unite" printr-o frontiera fara semnificatie geo-politica, vor putea constitui intr-o zi vectorul principal al unui parteneriat strategic care impreuna cu Macedonia si Muntenegrul sa garanteze securitatea si echilibrul in Balcani. Nimic nu s-ar opune atunci ca solutia kosovara sa fie un precedent pentru rezolvarea conflictelor inghetate din Caucazul de Sud (in cadrul unei Comunitati caucaziene neutre - dupa vechiul model finlandez - si construite pe baze federale - dupa modelul UE si cu sprijinul acesteia) ori a separatismelor din Europa de Est post-sovietica.
Ca sa scape de frica precedentului kosovar batranele democratii occidentale trebuie sa se lepede de lasitate si narcisism, de comoditate si aroganta, de unilateralism si de dogmatismul neo-conservator. Nu este chiar atat de greu!