Acesta este un apel cetatenesc, al carui semnatar sint eu, iar cei in numele carora vorbesc sint colegii mei, precum si vreo citeva zeci de mii de bucuresteni. Destinatarul apelului este Adriean Videanu, iar obiectul este posibilitatea unui semafor. Dar sa le luam pe rind. De o saptamina, „Cotidianul" functioneaza intr-un nou sediu, situat pe Strada Reinvierii, vizavi de cimitirul cu acelasi nume, nu ma intrebati cita logica are sa se cheme un cimitir ortodox astfel, ca nu de asta ne ocupam acum. Colt cu cartierul de locuri de veci, se intimpla o intersectie. Nesemaforizata. Ca in orice intersectie, exista semne pentru soferi care indica cedarea prioritatii, altele, alb cu galben, care te imbie sa treci fluierind, ba chiar si nevoile pietonilor sint reglementate, in culori specifice. Poate ca domnul Videanu se intreaba ce e asa grozav cu rascrucea aceasta de drumuri, doar sint cu sutele ca ea in Bucuresti. Ei bine, se intimpla ca pe strada cu prioritate, cred ca Lizeanu se cheama, suvoiul de masini sa nu se termine niciodata. Pe cale de consecinta, daca regulile de circulatie ar fi respectate, celalalt suvoi de masini, pe care legea le obliga sa cedeze trecerea, nu ar mai trece niciodata. Fireste, avantajul e ca, imbatrinind la intersectie, ai cimitirul aproape. Cum insa sint putini cei care aleg sa se resemneze, functioneaza regula tupeului, iar intilnirea dintre cele doua siruri de masini poate fi fotografiata si pusa in DEX, pentru a explica cuvintul „haos". Daca mai spun ca din peisaj nu lipsesc niciodata tramvaiele care fac ba stinga, ba dreapta cred ca este evident de ce te incearca nevoia unui semafor.