Lupta profesiilor liberale cu saracia este ultimul punct pe lista liberalilor ce se lupta sa ramina la guvernare.

Daca exista medici care mai spera ca in urmatorii ani salariile oferite in sistemul sanitar de stat le vor putea asigura un confort similar cu cel al colegilor din Ungaria sau Franta, sa-si ia gindul. Daca exista profesori care pot spune sincer ca veniturile lor vor creste pe masura meseriei practicate in orice colt al Europei, sa se alature medicilor la coada celor ce spera in zadar. Nu sint afirmatii pesimiste, ci doar efecte ale unei mentalitati cantitativo-electorale.

Studiu de caz, numarul 1: noul ministru al Educatiei a spus clar si raspicat ca doar dupa ce va cladi scoli va mari salariile, dar nici atunci nu prea garanteaza pentru asta. Traducere pentru dascali: Romania are profesori saraci, dar destul de inimosi sa lucreze pe bani putini in scoli darapanate. Daca acea scoala va avea termopane si incalzire centrala, poate le-o zbura gindul de la absurditatea sentimentului de durere in stomac. Si poate clasele noi o sa mai atraga si alti fraieri dornici sa traiasca de azi pe miine minati doar de sentimentul mindriei de profesor. Traducere pentru parintii copiilor, pentru cei care au drept de vot: datorita noua, odraslele voastre invata in scoli frumoase, noi si calduroase. Au manuale, au computere, au Internet si vad viata, cinci ore pe zi, prin termopane. Traducere pentru „circotasi": ba fraierilor, nu era mai bine sa va cada tavanul in cap? Ba fomistilor, nu era mai bine sa va lasam sa va imbolnaviti la serviciu?

Studiu de caz, numarul 2: salariile medicilor au fost marite cu procente amenintatoare. Si aici e o problema de optica. Daca gindesti precum ministrul Sanatatii, ele sint amenintatoare prin cresterea procentuala, nemaiintilnita pina in prezent. Daca ai halat alb, ti se pare amenintatoare, pentru ca, desi iti faci meseria, cineva isi bate constant joc de tine si refuza sa te plateasca la fel ca pe cei cu care esti zilnic comparat. Teoretic, de la sase sute de lei la noua sute este o crestere de 50%. Practic, cu trei sute de lei nu iesi din foame. Doar o amini un pic. De la 2.000 de lei la 3.000 ar fi insa o alta chestiune. Dar in sanatate, ca si in educatie, constructia de spitale, analizele gratuite, preturile scazute la medicamente reprezinta cirlige electorale mult mai bune decit scoaterea din mocirla a celor ce stau, efectiv, la talpa sistemului.

Acum, doi ministri au reusit sa spuna lucrurilor pe nume. Profesorii si medicii sint ultimii beneficiari ai reformelor. Daca mai apuca. In tara, in afara sau dedesubt. Au fost mereu ultimii, desi in anumite ocazii au fost chiar la putere. Este definitia paradoxului liberalo-mioritic, in care penelistii devin aidoma testoaselor de Galapagos: ajunsi la capat de craca evolutiva, singurul lor merit este ca viata lor a inceput cu mult inaintea altora de pe aceeasi insula.