Afacerea „Tariceanu - Basescu" isi etaleaza importanta cruciala si inceteaza sa fie caricatura pugilistica descrisa de mediile de informare. Ea risca sa falsifice in intregime esenta electorala a democratiei si sa compromita acest tip de regim, inainte ca el sa fi fost fixat organic in Romania.

Poporul. Toata stapinirea il cauta. Deosebirea e ca Parlamentul se face ca nu-l gaseste, iar presedintele nu-l poate intilni, pina nu-l gaseste Parlamentul. Sa nu ne veselim. Comedia guvernului Tariceanu II si a presedintelui Basescu Virtual Surghiunitul e o drama. E a doua migratie. Impins, prima oara, spre piata de munca occidentala, poporul e trimis, acum, in exil intern. Intr-un anume fel, perfect acoperit legal, electoratul - numele juridic al poporului - e indepartat de greutatea propriilor opinii si dorinte politice.

Nimic nu pare defect. Schemele si regulamentele democratice ramin in vigoare. Poporul pastreaza dreptul de a se prezenta la urne, fie si in calitate de carne de tun electorala. Parlamentul ales de electorat isi face datoria si unge un guvern. Orice guvern? In teorie, da. La nevoie, Parlamentul poate nascoci si poate sprijini orice guvern, de pilda un guvern al Partidului Grivconservator. Asa s-a nascut cea de-a doua echipa Tariceanu. Ce creatie! Justitia e pe mina unui avocat de 31 de ani. Tot la betie au fost reinfiintati ministrii Melescanu si Remes. Marko Bela ramine ministru de stat pentru „integrare europeana". Guvernul a uitat ca a desfiintat Ministerul Integrarii Europene. Sa trecem repede, ca privatizarea, peste componenta Guvernului. Inca o data: la nevoie, de pilda in vremuri de razboi, molima sau pirjol, Parlamentul poate infiinta orice guvern. La nevoia cui? Aflam asta cercetind numele nasilor. Cu 302 voturi pentru, Guvernul e practic conectat la perfuzii de PSD si cercul de amici. Or, asta nu are nici o legatura cu nevoile si dorintele electoratului. Nici ale electoratului Aliantei D.A., nici ale electoratului PSD care si-a votat parlamentarii pentru a-i trimite la putere, nu pentru a-i vedea sprijinind un guvern al adversarului. Al cui e, atunci, acest guvern care trece la mare distanta de nevoile logice ale alegatorilor? Ce exprima si in ce vremuri s-a nascut o asemenea fabricatie supraelectorala?

In vremuri de razboi. Intr-adevar, Parlamentul a zamislit un guvern potrivit cu nevoile de lupta ale PSD. Nimic mai simplu si mai direct. PSD are de purtat un razboi cu presedintele, dar nu e pregatit sa guverneze. Un guvern PSD ar fi respectat dorintele propriului electorat, dar ar fi fost o tinta prea mare si prea fragila la alegerile ce vin. Prin urmare, PSD a impins in fata ostaticii lotului Tariceanu, floarea colaboratorilor Rompetrol si pedestrimea din suborbitele de afaceri de pe orbita PSD. Aceasta deplasare care pune energia electorala a tarii la dispozitia motoarelor de partid are consecinte grave. Insesizabile imediat, ele pot altera hotaritor esenta regimului politic al Romaniei.

Lejeritatea si dexteritatea care au dus la formarea unui guvern, in totala lipsa de legatura cu orice ratiune electorala, reprezinta primul pas spre izolarea de tip oligarhic. Acest fel de a conduce presupune o elita restrinsa (avem) si o societate redusa la rolul de martor sau colaborator involuntar (vom avea). Problema acestui atac intern asupra autonomiei de judecata a societatii e ca se exercita in numele suveranitatii populare si ca declama alibiuri democratice. In aceste conditii, afacerea „Tariceanu - Basescu" isi etaleaza importanta cruciala si inceteaza sa fie caricatura pugilistica descrisa de mediile de informare. Ea risca sa falsifice in intregime esenta electorala a democratiei si sa compromita acest tip de regim, inainte ca el sa fi fost fixat organic in Romania. Ispravile complet neparlamentare ale Parlamentului imping Romania spre o formula in care tara va fi administrata, dar nu convocata, indrumata, dar nu consultata. Aceasta formula de dominatie se poate exercita cu pastrarea formelor legale in vigoare, dar schimba practic regimul de drept, adica impune o alta Constitutie, un alt aranjament in relatiile statului cu cetatenii. Primul conduce si guverneaza, ultimii suporta. Asa cum a sesizat Curtea Constitutionala, presedintele Basescu a fortat, fara sa incalce, Constitutia. Pe care Parlamentul n-o mai urmeaza de mult. Democratia e in bajenie.