Olaroiu s-a adaptat pina la urma grozav stilului managerial de la Steaua. A descoperit si el furia isterica si descatusarea prin vulgaritate.

Dupa fluierul de final al lui Lubos Michel, Olaroiu m-a injurat! Nu numai pe mine, ci si pe dumneavoastra si in general pe toata lumea care a avut buna inspiratie sa priveasca meciul din tribuna sau la televizor pina la sfirsit. Era o injuratura urlata catre toti cei care ati indraznit vreo secunda sa va ginditi ca el, marele strateg, campionul contraatacului si virtuozul schimbarilor, ar fi putut pierde puncte in Giulesti. Daca aveti cumva rude decedate din partea mamei, sa stati impacati! Cineva si-a amintit de ele in Saptamina Patimilor. Blasfemia cu care antrenorul stelist a tinut sa inchida derby-ul il dezvaluie ca pe un om slab si lipsit de incredere in propriile puteri. Dupa ce si-a omorit dusmanul, a vrut neaparat sa-l si scuipe intre ochi! Si, pentru ca nici asta nu i s-a parut suficient, si-a mai dat o data in petic si la conferinta de presa. Acolo a abandonat adunarea pentru ca i s-a parut prea mult sa raspunda intrebarilor unui individ care are Ątupeul" sa scrie pentru un site rapidist! In loc sa abordeze situatia cu umor si cu detasarea celui puternic, s-a agatat cu frustrare de prilej ca sa inchida formalitatea neplacuta a intilnirii cu presa. Degeaba a avut ocazia sa stea, in acest an, umar la umar cu Fabio Capello sau cu Gerard Houllier. Nu a invatat nimic despre comportamentul civilizat al despre antrenorului invingator si abordarea victoriilor cu zimbetul pe buze. Ce mai conteaza izbinda, daca a terfelit-o atita prin orgoliu si indecenta? L-o fi auzit pe patronul Becali ca nu l-a amintit decit pe Cel de Sus ca artizan al victoriei si ca a recunoscut jocul bun al gazdelor? Cu toate ca nu sint deloc de acord, in general, cu finantatorul Stelei (nici macar asupra afirmatiilor legate de derby-ul de duminica trecuta!) trebuie sa recunosc ca a stiut sa gestioneze acest rezultat cu mai multa curtoazie si generozitate decit il credeam in stare. Mi-ati putea raspunde ca fiecare afirmatie a lui Gigi Becali e cintarita in procente electorale, dar fie si asa: daca sint momente cind ratiunea e mai puternica decit minia, atunci progresul trebuie salutat! Am mai scris-o: verticalizarea urii e o tactica sigura pentru esec. Cu cit ea porneste mai aproape de capul organizatiei, cu atit mai neindoielnica si de neoprit e caderea! Olaroiu e inca un antrenor tinar si mai are destule de dovedit. Depinde doar de el in ce directie vrea s-o apuce. Ar trebui sa afle insa ca, indiferent de orele alocate studiului tactic si vizionarii multimii casetelor cu adversari, cea dintii proba pe care o are de trecut este cea a propriului caracter!