Cu fiecare zi care trece, Calin Popescu Tariceanu este, tot mai mult, Adrian Nastase. E cazul sa nu o mai dam cotita - nu prea mai sint argumente care sa sustina retineri cum ca lucrurile nu ar sta asa.

Votul dat acum doua zile in Parlament pentru investirea Guvernului care s-a lasat la cheremul opozitiei (nereformate - PSD - si promiscue - acelasi PSD, dar si PRM si PC) a dat o nota oficiala unor banuieli intemeiate si repetate: avem un premier care vrea puterea cu orice pret. Ca si predecesorul sau de trista amintire.

Discursul pe care Calin Popescu Tariceanu l-a tinut in fata unuia dintre cele mai rusinoase Legislative postdecembriste pe care le-a avut Romania i-a oferit fostului si actualului premier prilejul unei gargare de superclasa. Popescu Tariceanu a vorbit „de sus"; s-a cocotat in virful unei cote morale inchipuite; s-a declarat emfatic purtator privilegiat al viziunii cu privire la „agenda reala a Romaniei" si a lansat sageti veninoase catre cei care, conform grilei sale de evaluare, au sufocat agenda reala cu una „reziduala" si cu inca una „parazitara".

De fapt, noul parteneriat pe care noul premier l-a asumat in Parlament cu ocazia reinvestirii este din start unul fals. Tariceanu i-a somat pe parlamentari ca au de ales intre trecut si viitor si le-a explicat, ipocrit, ca Guvernul sau - vai de mama lui! - reprezinta viitorul. Nu e adevarat. Nu e deloc adevarat! Tariceanu a vorbit, in general, bine, dar adevarul despre cei care fac jocurile (murdare) acum se poate extrage din vorbele premierului doar daca acestea sint rasturnate. Guvernul Tariceanu II (sau III, daca acceptam ca actualul Guvern a fost precedat de unul din care s-a retras cindva PC) este, din start, al trecutului; proiectul sau politic este unul, sint multe semnale in acest sens, reactionar. Nu agenda reala este cea care motorizeaza noul Executiv, ci una minoritara, particulara, oligarhica, la limita.

Tariceanu - oricit s-ar stradui sa ne convinga de contrariu - nu reprezinta viitorul care trebuie ales. Viitorul pe care ni-l propune acesta se numeste PSD; la fel a facut si Adrian Nastase, cindva. Sa ne amintim cine a spus asta: „Sintem o echipa care are energie si prospetime". Ati ghicit: si Nastase, si Tariceanu, in timpi similari - ambii erau, cind rosteau vorbe de acest fel, prim-ministri. Paranteza tabloida: Nastase l-a cultivat, iar Tariceanu il cultiva acum pe Dan Bittman -, dar asta nu e un pacat. Grave sint alte asemanari.

Ca si fostul premier, si Tariceanu fuge de popor; e uns de culise, nu ales prin vot direct, masiv; e investit cu increderea - limitata - a papusarilor. Simultan lideri ai Executivului si ai partidului; si Nastase, si Tariceanu si-au mutat centrul de comanda de la partid la Guvern, acolo unde fiecare si-a plantat, mutatis mutandis, „tuteri" dupa chipul si asemanarea lor. Insetati de putere si neatenti intr-un mod consecvent la criticile argumentate care li se aduc; paraleli cu realitatea, cultivatori consecventi de „arogante", in fond, sinucigasi politic - asa sint si unul, si altul. In plus: euforici pe toboganul puterii, avocati - pe bune, de data asta - ai unor agende paralele cu agenda reala (Tariceanu, de pilda, vrea liniste - ca si Iliescu, ca si PSD in general - si tace milc cu privire la lupta, neincheiata, impotriva coruptiei); cu aceiasi aliati, aceiasi protectori si afisind aceiasi dusmani declarati (TB - dictatorul de la Cotroceni - le-a ajuns amindurora „inamicul public numarul unu").

Pe 1 aprilie, Calin Popescu Tariceanu a folosit o formula pe care o folosea si Adrian Nastase: „Dragi romani". Cu ea a marcat retoric o imensa pacaleala care nu va ramine nepedepsita; intr-un mod similar i-a pacalit si Adrian Nastase pe „dragii" sai „romani". Desi formula cu pricina este cea mai nevinovata asemanare dintre cei doi, ea ne spune ceva: cei care ii sufla in casca presedintelui PNL ori nu au prea multa imaginatie, ori au o misiune foarte clara (sa il faca harcea-parcea pe nefericitul premier de acum). In fond, consilierii de azi ai lui Tariceanu sint cei care, deunazi, il consiliau si pe Nastase. In urma cu doi ani si jumatate, consilierii cu pricina si-au desavirsit proiectul: l-au trimis in tribune pe fostul premier. Acum, probabil ca lucreaza in acelasi sens; de aici si impresia - care are o temeinica baza reala - ca se cam repeta.